Acasa » Features » A doua repriza

A doua repriza

Postat in 23 mai 2014
/
Comments are off for this post

Citroen_C4_1

 

Intr-o dimineata friguroasa de februarie, mergand pe strada, am vazut noul Golf. 6,7, 9 whatever…

Atunci am realizat de ce nu mi-a placut niciodata Volkswagen Golf. Este fad, tern, mult prea corect.

Este ca pieptul de pui.

Lasand de-o parte polemica hormonilor de crestere si a antibioticelor cu care sunt bombardati puii, vorbesc de alimentul in sine. Este hranitor, sec si cam atat. Nu da nicio senzatie, ci doar rezolva problema hranei.

Cam asa e si cu neamtu’ despre care am facut vorbire mai devreme.

Mi-am amintit de niste seri misto petrecute cu Citroen C4 si am mai dat o tura cu el. Un fel de repriza a doua dintr-un meci bun.

Doar ca modelul luat la test era alb si mai slab echipat decat cel cu care am avut primul contact. Si era parcat intr-un namete, din curtea importatorului.

Citroen_C4_3

Mi-au trebuit aproape 15 minute sa ies, pentru ca un dobitoc parcase o duba fix in fata masinii, iar eu am transpirat ca un cal de curse incercand sa baletez printre masinile parcate si bucatile de gheata care-mi anulau orice speranta de aderenta.

Odata iesit, am oprit intr-o benzinarie de pe Iuliu Maniu si mi-am luat o cafea si ceva de rontait, pentru ca eram deja nervos. Si m-am uitat la masina.

Am in fata mea un model compact, cu accente si linii de forta de o inspiratie vadit teutona, cu o latime interioara demna de clasa medie. Citroen C4. Alb.

In clipa aia mi-a picat fisa. Am o masina alba, iarna, cand e plin de zapada.

Cum naiba fac eu pozele? Unde? Cand?

M-am gandit cum ar fi sa adun niste prieteni si sa mancam o pizza si o friptura la New Pizzico, sa stam la povesti si sa facem o sedinta foto in zona Portului Tomis.

 

Citroen_C4_9

Adio indicatoare cu LCD, transparente si alte inventii care complica inutil viata soferului. Si adio hayon rupt dintr-un episod Manga.

Totul este echilibrat si bine proportionat.

Scaunul soferului este confortabil si ma ia in brate mai bine decat mama cand ma duc la ea in vizita…

Pornesc motorul si incep sa ma plimb prin oras, nu cu foarte mult chef, ca sa fiu sincer. Imi revine gandul cu marea, si, pentru ca este una din zilele in care Bucurestiul este prea mult pentru mine, dau cateva telefoane si vorbesc cu un prieten sa-si ia iubita si sa dam o fuga pana in Constanta.

Citroen_C4_7

“Sa mancam o pizza” ii spun, in timp ce-i explic treaba cu ideea mea.

Nu este o “aroganta”, ci doar o ocazie buna sa ne bucuram de un test-drive.

Apropo. Urasc “arogantele” si tot ce tine de imbecilitatea conceptului lansat de baietii aia avizi de glorie.

Data fiind ora tarzie, nu am mai apucat sa facem fotografiile in Constanta, ci am tras intr-un spatiu de servicii de pe A2 si am profitat de jocul de lumini facut de soarele care tocmai apunea.

In timp ce ma pregateam de sedinta foto, am mai aruncat o privire in interior.

Instalatia audio are un display monocrom, care este placut si ergonomic, oferind toate informatiile necesare soferului, cat mai aproape de campul sau vizual.

Spre deosebire de modelele echipate cu sistem de navigatie, cel testat avea un spatiu de depozitare sub display-ul central, care s-a dovedit foarte util.

In partea de jos a consolei centrale se afla mufa pentru USB, unde a si intrat stick-ul meu cu muzica. Sau al lui Jean. Doar ca al lui avea muzica ordonata cronologic din anii ’80 pana in ’14.

Sunetul nu este cel mai grozav, dar este in limitele sistemeleor audio aflate in dotarea oricarui model de clasa compacta. Acopera cu brio zgomotele de rulare si nu distorsioneaza la volum maxim, decat daca trebuie sa reporduca o muzica cu o densitate mare de frecvente joase.

Cand am ascultat Julio Iglesias, instalatia audio s-a ridicat la inaltime si m-a transpus instantaneu, mental evident, in videoclipul melodiei “La carretera”.

Instalatia de climatizare, cu reglaj dublu a fost utila, mai ales cand temperatura a scazut sub 10 grade Celsius.

 

Motorul trage mai bine decat m-am asteptat, iar cutia de viteze ma ajuta ating orice viteza doresc, intr-un mod cat se poate de liniar si placut.

Autostrada Bucuresti-Constanta a fost locul ideal, mai ales ca drumul a fost aproape liber, cu putine momente care sa-mi strice feng-shui-ul.

Poate cele cateva tiruri care se trezeau ca vor sa depaseasca “ceva” fix cand ma apropiam de ele, fiind nevoit, mai apoi, sa astept trei mii de ani pana cand se duceau inapoi pe banda 1.

Citroen_C4_6

Norocul a venit din partea cutiei de viteze cu 6 trepte, care este etajata pentru un stil de condus care favorizeaza economia de combustibil, fara a sacrifica prea mult performantele dinamice.

Dovada sta si faptul ca mai aveam combustibil pentru inca 260 km, dupa un traseu inregistrat pe odometru, ce a insumat 646 km.

Citroen_C4_8

Am apreciat faptul ca firma franceza a renuntat la volanul dotat cu butuc fix. Comenzile de pe noul volan sunt foarte usor de folosit, astfel ca, la un drum normal, soferul nu trebuie sa ia mana de pe volan decat in cazul in care schimba viteza sau modifica temperatura instalatiei de climatizare.

O alta chestie misto la C4 o reprezinta textura plansei de bord. Este foarte placuta la atingere si nu sufera de pe urma prafului omniprezent in Romania.

 

Am vazut atatea borduri “piano black” zgariate de la stergerea prafului, incat m-am saturat de borduri lucioase.

Cu ocazia drumului ce a totalizat aproximativ 650km, am avut ocazia sa stau si pe bancheta din spate. Pret de vreo 100 km am stat si m-am foit pe acolo.

Este comoda, iar spatiul pentru pasageri este suficient, chiar si la drum lung, fiind bine profilata, dar nu este locul meu preferat din C4.

Locul soferului este cel mai bun din toata masina si nu l-as schimba pentru nimic. Nici pe C4.

Citroen_C4_2

 

Visit Us On TwitterVisit Us On FacebookVisit Us On YoutubeCheck Our Feed