Acasa » Editoriale » Design

Design

Postat in 20 noiembrie 2016
/

de Zed

Zed

Poate o sa ne mai intalnim pe-aici, asa ca ar fi de preferat sa lamurim lucrurile din start: daca esti ferm convins ca unele automobile pot fi considerate opere de arta, inchide pagina asta, da-ti doua palme, apoi mai da-ti doua si trimite-te la culcare. Daca nu poti vorbi despre o masina fara sa-i purici designul din far in stop, fara sa emiti nesfarsite elucubratii despre unghiuri, “ape” si jocuri de lumina, fa un bine omenirii si spanzura-te de primul stalp.

Dar, daca exista o voce care-ti spune ca halesti cuvintele unora platiti sa le scrie, fentand bunul-simt si realitatea, inghite pastila rosie si uita-te la masini asa cum au facut-o atatia oamenii cu santuri pe creier de la debutul lui Ford Model T incoace: ca la orice produs de larg consum, proiectat si construit sa obtina cote de piata cat mai bune. Gen chestiile pe care le cumperi de la Altex. Acuma – o sa zici ca exagerez in privinta trecutului. Ca taica-tu nu se uita la ele ca la aspiratoare. Sa zicem ca ai dreptate. Ca, poate, membrii generatiei lui – nu doar din partea asta de lume, ci si de aiurea – confundau mersul la dealer cu o iesire la agatat, lasata cu studiu de forme, linii si culori, primordial in determinarea, ahem, compatibilitatii. Hai sa fim insa barbati si sa recunoastem: acum, lucrurile sunt “nitel” diferite. Iar, ca discutia sa decurga mai usor, propun sa mergem la fast-food…

Spune drept – de cate ori te-a interesat cum arata hamburger-ul servit cu cel mai fals zambet din lume? Sau cum sunt asezate aripile de pui in galeata din carton colorat? De cate ori ti-a pasat de aspectul gelului rosu vandut pe post de ketchup si de cate ori ai protestat vizavi de textura si culoarea asa-zisei maioneze? In mod normal, “niciodata”. Si nu pentru ca esti nesimtit ori ignorant, ci pentru ca ai intrat in incinta aia cu un singur scop: sa te saturi. Sa ii dai stomacului de lucru, pana cand ajungi acasa – sau, dupa caz, un restaurant decent – si mesteci ceva de care se bucura si ochii, nu doar papilele gustative. La fast-food, gabaritul portiei si sucul gratis pentru clientii cu apetit “XXL” sunt singurele variatii pe tema unui produs gandit, pana la ultimul atom, sa stinga o nevoie primara – foamea. Iar, tu esti perfect de acord cu asta; deci, de ce n-ai fi si in privinta masinilor/nevoii de a merge din A in B, avand in vedere ca pana si elita “chef”-ilor s-a apucat de afaceri cu saorme?

Sa intre in scena Mercedes-Benz, care vinde specialitatea casei in trei marimi distincte: mica (C-Klasse), medie (E-Klasse) si mare (S-Klasse). Exact ca la Dristor Kebab & Co. La Audi si BMW, pana si numele “falafelului” e sugestiv: A4/Serie 3 (mic), A6/Serie 5 (mediu) si A8/Serie 7 (mare). Toate-s la fel, vorba cantecului, doar volumul difera. Si extra-topping-ul, bineinteles: daca le cumperi pe cele mari, mai adauga si firma ceva. O atentie, o pneumatica, un “navi mare”… Jaguar, Lexus, chiar si Volvo se indreapta spre aceeasi strategie, asa ca ce sa le mai ceri bietelor marci populare? Cum sa mai ai pretentia sa discerni intre o KIA Rio si o KIA Picanto de la mai mult de 10 pasi? Parca nici faptul ca producatorii se inspira unii de la altii nu mai e atat de tragic, asa ca alegi naibii oferta mai buna – fie de pret, de garantie, ori de specificatii tehnice. Design? Sarm? Originalitate? Nici acolo de unde te-ai fi asteptat mai mult – masinile inchinate zeului Fita. Cateva exemple la indemana: CLS vs CLA, X6 vs X4 si/sau Infiniti QX50 vs QX70. SUV-urile clasice? Sa ne gandim la un duel pe teme estetice intre Toyota Santa Fe si Hyundai RAV4. Sau parca era altfel? Ma rog, cui pasa?…

Lasandu-i deoparte pe cei platiti sa mimeze o grija scremuta vizavi de design, asculta-ti bunul-simt si concentreaza-te la alte aspecte ale fenomenului auto. Sunt atatea feluri in care esti tras in piept de o industrie din ce in ce mai disperata dupa profituri, incat nu merita sa-ti consumi energia pe o cauza deja pierduta. Sa sutezi in martoaga omorata de altii, in loc sa tragi cele mai sincere concluzii despre cel mai evident lucru din lume: o masina arata bine sau, sa vezi minune, nu. Spune-o deci, amice, nu-ti fie teama: e frumoasa. Atat. Ai atatea solutii, in functie de situatie si interlocutor(i): misto, cool, beton, decenta, ok, urata, nasoala, naspa, de cacat. Scuipa verdictul cu viteza de trasor, trimite munca designerilor la abator sau justific-o pana la runda urmatoare. Sa mananci Nutella pe bani despre ciorbele reincalzite din cantinele marilor corporatii e scarbos; sa o faci pe gratis e absurd. Chiar mai absurd decat a considera masina o opera de arta.

Acuma – ce zici de noul Volvo S90? Ca de cacat nu mi se pare…

 

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *