Acasa » Features » Not cheap but so chic

Not cheap but so chic

Postat in 27 februarie 2011
/

Cand am vazut pentru prima data noul Citroen DS3, in fata mea era o masinuta mica, rosie cu plafonul si jantele albe. M-am gandit instantaneu la proverbul care spune ca lucrurile de calitate vin in ambalaje mici si apoi cvasi-instantaneu la sticla de parfum Moschino Cheap&Chic.
Doar ca sticla respectiva avea capacul negru, nu alb, iar parfumul e fabricat de Moschino, nu de Citroen.

Micutul model francez este primul exponent al unei game de automobile Citroen de sine statatoare care vrea sa intre pe nisa de masini premium si fashion, sub brandul DS.
Acum apare o problema. Lumea percepe masinile frantuzesti ca fiind uneori bune si deseori ciudate. Si cand zici masina frantuzeasca la moda si premium stramba din nas. Iar asta, cred eu, este cea mai mare prostie.
Adica, aceleasi persoane pot sparge zeci de mii de euro pe o bucata de piele cu un logo monogramat (orice produs Louis Vuitton) sau pe una bucata geanta Hermes Birkin si admit ca francezii fac produse de lux, dar cand vine vorba de masini se reseteaza si uita ce cauta pe Champs Elysees.

Oamenii destepti care lucreaza la Citroen au remarcat acest aspect si si-au dat seama ca pot capitaliza de pe urma acestui fapt. Au pritocit cativa ani si au decis sa lanseze o noua linie de modele, fashion, premium si anti-retro. Zic ei.
Nu stiu cat de anti-retro este DS3, dar asta e o problema care va fi dezbatuta intr-un articol separat.
Desi este bazat pe platforma tehnica a lui C3, fratele normal din gama, DS 3 este un model cu totul nou, plecand de la design si ajungand la materialele folosite si conceptie.
Plafonul este mai coborat, linia laterala este puternic curbata pentru a creea o tensiune vizuala ce lasa impresia unui atlet gata sa explodeze de pe linia blockstarturilor, iar hayonul este puternic inclinat.
Luminile de pozitie cu LED arata foarte bine si contribuie la sarmul micii buburuze frantuzesti, ancorand-o puternic in tendintele actuale de design.
||||
Interiorul este un mix reusit de design modernism, dar da cu bata in balta major, cand vine vorba de materialele folosite si ergonomie.Tapiteria din piele arata foarte bine pe scaunele sport si pe fetele de usi, dar plasticul care o margineste strica toata jucaria.

Scaunele sunt putin cam mici pentru un om de statura mea, dar am vaga impresie ca eu nu sunt targetul lui DS3. Nu stiu inca de ce, dar am un sentiment care imi zice ca am dreptate.
Volanul indeamna spre un stil de conducere sportiv, este mai gros decat unul normal si ofera o aderenta buna. Pe spitele sale se gasesc butoanele de comanda pentru sistemul multimedia care reda corect melodiile stocate in format MP3 pe CD si cele pentru cruise control.
Ca tot am adus vorba, trebuie sa vorbesc putin despre sistemul multimedia. Acesta este controlat de la un bloc de butoane instalate undeva in partea centrala a bordului si sunt grupate intr-un ansamblu standard 1DIN.
Butoanele sunt mici si sunt greu de folosit in mers, mai ales cand nu stiam daca apas pe butonul de radio sau de CD, pentru ca nu puteam sa iau ochii de la drum si sa ma uit pe ce buton apas.
In schimb, sistemul Bluetooth functioneaza impecabil si dupa ce am facut setarile initiale, imi recunostea telefonul de fiecare data cand porneam motorul.

Displayul central este foarte bine pozitionat, in campul de vedere al soferului (eu adica) si ofera toate informatiile importante, de la harta sistemului de navigatie pana la setarile sistemului audio. Daca ar fi fost touch-screen rezolva problema butoanelor mici!
Desi se vrea un model anti-retro, iar eu intelg aici ca se refera la un curent avantgardist, cel putin, cheia briceag, care arata foarte bine este obsolete! Peste tot ai parte de sistemul keyless start, inclusiv in gama Citroen, iar chestia asta nu e deloc anti-retro!

Dupa rotirea cheii in contact, mica bestie de sub capota se trezeste instantaneu cand primeste primii vapori de benzina detonati de bujiile ajutate de aerul introdus in camera de ardere de sistemul turbo de supraalimentare. 1.600 cmc, 4 cilindri, 156 CP. Frate geaman, din cate stiu eu, cu motorul lui Mini Cooper S.
||||
Ca sa ajunga pe asfalt, puterea dezvoltata de motor trebuie sa treaca prin cutia de viteze manuala cu 6 trepte comandata de o maneta cu un design excelent. Dar care mi-a dat dureri de mana dupa ce am facut o cursa, ilegal de rapida, Bucuresti-Sinaia si retur.
A doua zi ma durea podul palmei de parca as fi tras de fiare toata noaptea! Ma rog, am condus toata noaptea si am impins un mic monstru de aproape1200 kg pe serpentinele ce ma ghidau spre Sinaia.
Jantele albe de 17 inci sunt un dezastru prin Bucuresti, dar s-au transformat intr-un deliciu pe serpentinele sus mentionate, cand m-au ajutat sa simt fiecare pietricica de pe drum. La propriu! In momentul cand tineam motorul in banda de putere maxima, si amestecam in benzina mai abitir decat amesteca un bucatar in popota armatei cand are 2000 de soldati infometati asezati la masa, am nimerit niste pietris pe strada si simteam fi-e-ca-re pietricica peste care treceam.

Asta da masina sport. Chiar daca performantele nu spun cine stie ce. Vorbim de o accelerare de la 0 la 100 km/h in putin peste 7 secunde , iar vitezometrul se opreste la valoarea de 214 km/h, care este si limita unde se termina gradatia vitezometrului. Verificat!

Dar aici nu e vorba de performante in sine, de cifre seci, ci de feeling. Cum se simte masina pe strada si ce comunica soferului. Si repet, desi nu este mega-rapida, chiar se conduce foarte bine.
Ce nu e bine deloc este faptul ca lipsesc aproape cu desavarsire detaliile practice. Ma refer la suportul pentru bauturi.
Ori sunt eu idiot, ori cei care au facut masina au scos de pe lista orice dram de practic din masinuta asta!

Am ajuns la Sinaia, pe la ora 2:30 noaptea si mi-am luat o cafea de la o benzinarie. Ei bine, am stat cu cafeaua in mana pana cand s-a racit pentru ca nu am avut unde sa o pun. La un moment dat, am fost nevoit sa o pun pe bord pentru ca frigea prea tare. Am asteptat 10 minute si am plecat la drum.
Desi am trecut peste, imi dau seama ca ceva e in neregula cu masina asta. Realizez ca este mai mult un accesoriu, deci nu e implicit practica, dar cred ca oricine conduce, la un moment dat pleaca cu o cafea in mana sau o sticla de apa/suc.

|||
La fel sta problema cu locurile din spate. Sunt bine profilate dar greu accesibile, iar un om normal va sta cu genunchii la gura. Daca este inalt, nu va sta deloc…
Portbagajul are un volum decent si ofera suficient spatiu pentru cateva bagaje aruncate in graba sau cumparaturile saptamanale de la hipermarket.
Dupa ce mi-am refacut doza de cofeina in sange si mi-am dat seama ca iar nu dorm o noapte, am tras o poza cu telefonul mobil pentru a imortaliza momentul penibil cu paharul de cafea si am pus cap compas Bucuresti.
Din pacate pentru mine, era deja prea frig, iar mazga de pe drum incepuse sa inghete, asa ca am lasat-o mai moale cu alergatul pe serpentine si m-am concentrat pe economia de combustibil.

Un capitol la care micul motor exceleaza. Practic, respectand limitele de viteza si mergand intr-un regim economic am reusit sa obtin un extraurban de aproximativ 5 litri/100 km, in timp ce, in regim urban, am stat undeva pe la 10 litri/100 km, desi am abuzat, uneori, de cei 156 de cai putere.

Dupa acest test, in care am parcurs vreo 450 de kilometri am realizat cateva lucruri. Primul a fost ca am facut febra musculara din cauza faptului ca am condus 3 ore foarte repede.
Apoi am realizat ca masinuta asta, desi nu e practica, sau cel putin, nu e atat de practica pe cat mi-ar fi placut mie, este cool. Reformulez. Chic.
Si nu este nici prea ieftina, pentru ca este, din punctul meu de vedere, un model premium, deci nu ar avea cum sa fie.
Tinand cont de toate aceste lucruri, eu cred ca merita. Merita sa cumperi un Citroen DS3 doar daca vrei sa fi chic si diferit. Mai bine zis, diferita.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *