Falstad Wildhammer.
La acest personaj din Ziua Dragonului
, cartea din seria Warcraft, m-am gandit in momentul in care am intrat pe DN1, indreptandu-ma spre birou, imediat ce am luat noul Mini Cooper S de la BMW Romania. E vorba despre un Dwarf din clanul Wildhammer care are cojones mai mari decat el si bratele mai groase decat au oamenii picioare.
Clanul Wildhammer da cei mai multi Gryphon Riders din universul Warcraft si e renumit pentru curajul si tenacitatea luptatorilor sai, in special cand se lupta cu trolii.
Poate ca pare puerila asemanarea, dar nu e intamplatoare. Am inceput sa joc Warcraft din 1992, cand a aparut Warcraft 1, si pana in prezent am jucat tot ce era de jucat, si am citit tot ce era de citit despre subiect.
Si nu am de gand sa ma opresc prea curand, mai ales ca fiul meu va creste si trebuie sa fie cineva langa el capabil sa ii explice cum sta treaba cu Warcraftu\’!
Este evident ca m-am gandit la un Battle Dwarf in momentul in care m-am trezit intr-o masina de clasa mica, cu un interior ce geme de crom si piele si are sub capota un motor supraalimentat ce imi face cadou 184 de cai putere de fiecare data cand ajung la 5500 de rotatii pe minut.
Si care face de ras multe masini cu pretentii sportive, cu pedigree si marketing pe masura. Cum a patit un VW Golf 5GTI pe Kiseleff.
Desi gabaritul exterior nu este impresionant, interiorul este suficient de spatios si comod pentru un om de statura mea si, in plus, este foarte practic. Nu trebuie sa va inchipuiti o modularitate de Renault Espace, dar macar in Cooper S am avut unde sa-mi pun paharul de cafea, cand alergam la 2 noaptea spre Sinaia.
Avand in minte senzatiile inca proaspete din Citroen DS3, fara sa vreau, am facut o comparatie.
Mini este mai bine legat si are mai multe elemente, mult mai multe, de fapt, de lux si de premium. In primul rand detaliile cromate. Cel mai mult mi-a placut bagheta cromata care inconjoara masina la nivelul inferior al geamurilor laterale si se continua pe capota motorului.
||||
Stiu, vor fi voci care vor spune ca Citroen este anti-retro, deci anti-detalii de acest gen. Le voi raspunde intr-un articol separat.
Pozitia la volan este comoda si sportiva, cu un sezut al scaunului plasat foarte jos. Practic te face sa te simti mic intr-o masina mica, lucru destul de greu de realizat, pentru ca ma asteptam sa ma simt precum Ghita Muresan in filmul My giant
cu Billy Cristal.
Cheia electronica intra in partea dreapta a volanului intr-un locas special si, desi este un model retro, geme de tehnologie si ofera, cum e normal in 2011, un buton Start pentru pornirea motorului.
Langa schimbatorul de viteze, in plan orizontal, se afla trei butoane magice. Primul buton activeaza setarile sportive ale masinii. De-aia scrie Sport pe el, cred.
In momentul in care am apasat pe el, am simtit instantaneu un raspuns mai prompt la accelerare si vedeam cat de lejer creste turatia motorului.
In plus, pentru salvarea planctonului s-a instalat si un sistem Start-Stop, care poate fi dezactivat, din fericire. M-a iritat, la propriu, pentru ca imi oprea motorul cand imi era lumea mai draga. Stiu ca ma injura lumea deja, dar asta e parearea mea. Cui nu-i convine, sa lase sistemul activat si gata!
Ultimul buton de acolo este cel care comanda dezactivarea ESP-ului, asta pentru oamenii cu cojones care vor sa scoata ceva misto din masina. Pentru restul, ramane doar un alt buton pe care nu vor apasa niciodata.
Ca tot am adus vorba despre motor, acelasi de pe Coutryman S, trebuie sa spun cateva cuvinte.
||||
Motorul lui Mini Cooper S este genial, foarte performant (115 CP/litru – mai mult decat cel al lui Ferrari F430 care scotea 483 CP dintr-o cilindreede 4,3 litri) si extrem de economic, tinand cont de performante. In oras a consumat undeva in jur de 9-10 litri, iar in afara orasului, desi a fost abuzat de multe ori, nu a consumat mai mult de 7 litri/100 km, toate acestea gratie sistemelor implementate in procesul de fabricare. Iar aici chiar sunt multe lucruri de spus.
In primul rand, face parte din noua generatie de motoare cu 4 cilindri dezvoltata de BMW cu PSA si dispune de toate inventiile posibile si imposibile din ziua de azi. Are un sistem de injectie directa cu rampa comuna, injectoare piezoelectrice care raspund instantaneu la orice comanda, distributie variabila atat pentru faza admisie cat si pentru cea evacuare si sistem de supraalimentare Twin Scroll.
Problema este alta. Motorul asta aproape ca nu are turbo lag! In timpul functionarii, conductele de evacuare sunt separate doua cate doua astfel incat sa se reduca suprapresiunea gazelor de evacuare in sistemul de supraalimentare, la turatii mici permitand astfel compresorului sa beneficieze de efectul pulsatoriu al coloanelor de gaze arse care sunt evacuate, micsorand astfel timpul de raspuns.
Gata cu ingineria. Revenim la impresii.
Interiorul este cvasi-identic cu cel al lui Coutryman, testat cu ceva timp in urma si imi lasa impresia de familiar. Desi e negru, ramane funky, iar ceasul vitezometrului pare desenat de un designer care a fumat iarba, multa iarba, altfel nu vad de ce a trebuit sa il faca atat de mare!
Am apreciat tapiteria din piele, inclusiv bordura bej ce acoperea cusaturile, care ofera o nota de distinctie atat de des gasita la orice model britanic de lux, precum Jaguar sau Range Rover.
Scaunele sport ofera un suport lateral corect, mai ales in momentul in care se ataca serpentinele cu viteza ridicata. Jantele din aliaj usor cu diametrul de 17\” ofera o aderenta foarte buna, desi sunt sensibile la socurile produse te trecerea prin gropile imposibil de evitat din Bucuresti.
Dupa ce am facut un traseu considerat de mine suficient, prin Bucuresti, am plecat spre Sinaia, undeva pe la 1 noaptea. Am pus un CD cu muzica si am realizat ca si Mini Cooper S, ca si Countryman S, ar fi putut avea o instalatie audio mai puternica.
Dar cum clientul tipic de Mini Cooper S are peste 30 de ani, probabil ca asculta jazz, Simply Red sau Bon Jovi, ca mine de altfel, si nu are nevoie de prea multi basi.
Ci doar de un motiv sa plece la un drum cat mai lung. Si benzina in rezervor. Si cafea.
||||
Drumul pana la Campina mi-a confirma parerea buna formata despre Mini Cooper S, dar, pentru ca exista un dar, am patit o chestie nasoala.
Adica o pana de cauciuc. In timp ce mergeam cu vreo 100-110 km pe ora, mi s-a aprins senzorul de presiune in roti, cu o culoare rosu aprins. Mi-am adus aminte ca atunci cand am luat masina de la BMW Romania si am pornit motorul in parcarea subterana, se aprinsese acelasi senzor, dar era galben. Am crezut ca este o eroare datorata frigului sau trebuie sa fac presiunea in pneuri. Am mers pe varianta B, deindata ce am ajuns in Cotroceni.
Oricum, fiind noapte, am redus viteza pana pe la 70 km/h pentru ca stiam ca are pneuri runflat si am mers asa pret de vreo 5-6 kilometri pana cand am ajuns la benzinaria OMV care se afla intre Campina si Comarnic. Acolo m-am dat jos din masina si, pentru ca indicatorul de bord nu stia sa imi zica la ce roata e buba, am inceput sa ma uit la fiecare roata. Era roata din partea dreapta-spate.
Ma uit in portbagaj si dupa ce vad ca e, evident, gol si nu are niciun fel de kit de reparatie sau scule, cumpar un kit de reparatie de la benzinarie, care s-a dovedit a fi o prostie, bag spuma respectiva in interiorul anvelopei, incerc sa umflu cat pot roata si plec.
Dupa ce ma resemnez, pun cap compas Bucuresti si incep sa imi duc battle dwarf-ul schipatand spre casa.
Ironia este ca ma uitam, la inceputul testului, la meniul de asistenta Mini, care afiseaza pe displayul de sub vitezometru numerele de telefon ale serviciului de asistenta. Si ma gandeam cat de fraier sa fi incat sa nu te descurci cu masina asta, indiferent ce se intampla! My bad!
Caut numarul de telefon, sun, raspunde o doamna draguta care muncea, la fel ca si mine, la ora 3 dimineata si o intreb daca e OK sa ma intorc cu masina in Bucuresti pe roti sau mai bineastept o tractare, ceva.
Dupa ce trec vreo 10 minute si inca vreo 3 telefoane, pentru ca doamna respectiva de la call-center nu gasea seria masinii de presa in lista cu autoturismele Mini inregistrate la ei, imi zice ca e ok, atata timp cat merg maxim 80 kilometri cu viteza maxima 80 km/h. Adica ce zice si cartea tehnica.
Ca sa fiu on the safe side
am mers constant cu 60-65 km pe ora si am injurat printre dinti, sau nu, pe toti cei care au decis sa echipeze masina cu runflaturi. Cat dracu\’ era de greu sa puna o roata de rezerva?
Sa nu mai zic ca era mai ieftin asa, pentru ca un runflat costa o caramida de bani. Chiar si in prima echipare de fabrica!
Oricum, tin de volan in timp ce ma tarasc pe banda 1 de pe DN1 si ma uit cum ma depaseste toata lumea, iar multi soferi nu inteleg de ce merg atat de incet.
||||
Pentru ca trebuie sa recunosc faptul ca Mini Cooper S, desi ranit in lupta cu toate mizeriile de pe drumurile romanesti, are o tinuta de drum ireprosabila chiar si cu pana.
Singurele momente mai aiurea au fost cand a trebuit sa ocolesc masini parcate prea aproape de banda mea de rulare sau cand viram. Atunci am crezut, de cateva ori, ca se va dejanta anvelopa si o sa o pun de o janta julita. In rest nu am avut probleme.
Norocul meu a fost ca am avut un CD cu Simply Red la mine, care m-a calmat si m-a tinut in zona mea de chill. Dupa vreo 2 ore am ajuns in Baneasa unde am parcat masina si am injurat, iar, printre dinti pentru ca nu am putut lasa cheia la portarul din cladirea de birouri, pentru ca nu are voie sa tina nimic de la nicio firma din cladire
. Yeah, right!
Dupa aventurile seculare care au durat trei zile, doua sedinte foto, din care una in prezenta noului rival DS3, si 100 de km parcursi cu pana, am tras concluzia.
Mini Cooper S este cel mai bun model premium sport de clasa mica. Fara niciun dubiu.
Are prestanta, pedigree, calitate si un aspect care face orice comparatie cu un alt model pretendent la titlu sa fie la fel de fairplay ca o lupta intre un battle dwarf si un goblin.
Cine nu stie despre ce vorbesc poate sa intre pe Wikipedia. Oricum, e de rau pentru goblin.
