Acasa » Stiri » Sah la Transporter

Sah la Transporter

Postat in 25 aprilie 2013
/

 

A fost o data, ca de n-ar fi fost nu s-ar mai povesti, un nene plin de bani si plictisit. Sau de aur si scoici valorice, pentru ca nu stiu daca aveau sistem financiar pe vremea aia…

Care s-a decis sa inventeze chestii care sa-i omoare plictiseala. A provocat legiuni de sclavi si slugi sa-i inventeze un joc.

Dupa lupte seculare care au durat ceva vreme, dar nici noi nu stim cat, a venit un nene cu o tabla de 8×8 patratele si niste figurine.

Si astfel s-a nascut sahul, cel mai celebru si dificil joc de strategie din ultimele 3 milenii.ford transit history

Sau cate or fi trecut de la inventarea lui, pentru ca scriu testul int-o cafenea fara net, ergo fara Goagal.

Trecem in anii ’60 ai Domnului Nostru, intr-o epoca plina de iubire, droguri psihedelice, neveste impartite cu prietenii abia cunoscuti pe drum si tari invadate pentru scopuri politice obscure ce inca nu au iesit la iveala.

In acea epoca s-au nascut doua legende. Volkswagen Transporter si Ford Transit.

Primul a fost masina preferata a hippiotilor, a doua a fost masina preferata a spargatorilor de banci.

E pe bune treaba. Cu bancile.

Primul Ford Transit a fost atat de smecher incat politia britanica nu prea putea sa prinda aceste dube care fugeau de la locul faptei mai repede decat puteau ei sa-si lege sireturile desfacute ale pantofilor ce acopereau picioarele umflate de la bautul de prea multa bere.. Asa ca au inceput sa cumpere Jaguaruri ca sa faca fata. Cat de cat :).

Ajungem in secolul 21, unde VW a capitalizat enorm gratie strategiei sale cuminti de consolidare, in timp ce Ford a pierdut teren devenind aproape un …banal.

Baietii destepti ce lucreaza sub sigla Ovalului Albastru au decis ca e cazul sa schimbe placa si sa arate lumii ca nu au pus lumea pe roti degeaba. Si au decis sa atace „in full force” principalii concurenti.

Pentru cine stie, si sper sa fie cat mai putini/e, desi Daimler a inventat automobilul modern, fiind un Zeus al Olimpului Automobilului, Henry Ford este cel care a pus lumea pe roti, fiind un Perseu modern, care ne-a scos din intunericul imobilitatii si necunoasterii.

Ford Transit Custom e gata de aventura

Acestea fiind spuse, inginerii si designerii Ford s-au pus pe treaba, au suflecat manecile, au renuntat la comoditatea de a fi niste titani ce traiesc amintindu-si de gloria demult apusa si au pus osul la treaba.

Au rezolvat problema platformelor comune, producand una dintre cele mai eficiente retete actuale, au dezvoltat motoare mai economice decat mersul pe bicicleta si au raspuns problemei plasticului folosit la interiorul modelelor trecute, care aratau mai ieftine decat un tricou Abidas…<br>

2013. Februarie. Anunt pe Feisbuc ca am 8 locuri pentru o excursie gratuita la munte, cu prieteni.

Ford Transit pregatit pentru partida de snowboard

Nu gasesc decat 4 doritori, echipati cu tot ce trebuie sa rupem partia de la Azuga.

Dimineata ne adunam toti, incarcam van-ul si incepem sa radem de usurinta cu care primeste snowboard-uri, schiuri, clapari, bootsi si alte plante neproductive, care ar fi demoralizat orice altfel de automobil.

„Asta e tot ce puteti”pare sa zica Fordul Transit Custom cu o aroganta ce imi este mult prea cunoscuta…

Da, sunt atat de arogant incat devii si tu doar daca bei apa dupa mine din acelasi pahar, dar nu am de gand sa ma schimb…Oprim sa bem o cafea, pentru ca eram toti rupti in gura de somn, nu de alta, dar dormisem mai putin de 3 ore fiecare, pentru ca am stat in club pana la 4 dimineata…

Refacem nivelul de cofeina din sange si/sau nicotina, dupa caz, si punem cap compas Azuga.

Gata de atacat partia

Pozitia la volan nu seamna cu nimic din ce am condus eu pana acum, in materie de van-uri. Se apropie, si nu aruncati cu pietre inca, de cea din Range Rover. Da. Range Rover.

Scaunul ergonomic se afla la o inaltime superioara celei din SUV-urile normale, iar plansa de bord permite comandarea tuturor sistemelor de bord cu ajutorul unor gesturi simple si naturale.

Toate butoanele sunt la indemana si in campul vizual al soferului.

Am remarcat cu o vadita surprindere faptul ca Ford Transit Custom are parbriz incalzit electric. Da, am scris bine. Exact ca Range Rover si Jaguar. Apoi am remarcat, in timp ce conduceam pe DN1, desi observasem camera video montata in spatele oglinzii centrale, dar o ignorasem, faptul ca exista la bord un sistem de monitorizare a deplasarii si avertizeaza soferul cand schimba involuntar banda de mers, producand vibratii ale volanului.

In meniu am descoperit un sistem ce monitorizeaza concentrarea soferului si detecteaza oboseala.

Banuiesc ca monitorizeaza stilul de condus, modul de accelerare si franare, precum si depasirile involuntare ale benzii de deplasare si, cand considera ca e cazul, trimite soferul sa bea o cafea.

Am dat nota 10 sistemelor de bord si ergonomiei, precum si display-ului cu rezolutie mare, montat central, care ofera absolut TOATE informatiile necesare.

Displayul central este excelent

Displayul central este excelent

Am plecat obosit la drum si cu putin chef de snowboard, oboseala facandu-ma sa ma simt infrigurat, lucru rar pentru mine. Am rezolvat problema apasand butonul ce porneste sistemul de incalzire a scaunului, care mi-a facut viata mai usoara.

Trebuie sa spun ca Ford Tranzit Custom nu este un van. Este un soi de Supermonovolum, pentru ca se conduce exact ca un monovolum sau break, nicidecum precum un van.

Motorizarea de 100 CP este ideala, puternica si economica. Extrem de economica, daca tinem cont de masa proprie indicata, care este capabile sa miste acul cantarului pana la 2,2 tone!

Asa cum se poate vedea si in poze, cu pilotul automat cuplat la o viteza constanta de 110 km/h, Ford Transit Custom cosuma 4,9 l/100 km. Uneori chiar mai putin.

Am condus acest automobil pe o distanta de 4000 km si stiu ce zic!

In timp ce parcasem cuminte masina langa partie, am primit un telefon prin care eram anuntat ca pot sa plec in Italia sa-mi iau copilul. Am dat semnalul de intoarcere acasa, mi-am adunat prietenii cu grija unui tata si am dat bice sa ma intorc in Bucuresti.

Ford Transit Custom ne-a asteptat cuminte cata vreme ne-am jucat ca niste copii

Ford Transit Custom ne-a asteptat cuminte cata vreme ne-am jucat ca niste copii

 

Deja simteam privirile in trafic si aproape ca vad intrebarile din mintea oamenilor, care realizeaza ca masina asta e altceva.

Dupa o zi la munte, Ford Transit Custom a devenit un soi de pin-up car pentru toti!

Catalin, pilot in Campionatul National de Superbike, nu stie cum sa „imprumutam”una pentru etapa de la Serres. E indragostit iremediabil.

Eu sunt cucerit de pozitia ergonomica de la volan si tehnologia inglobata.

Oana se bucura pentru ca sta comod si poate sa stea in picioare cand se plimba de pe un scaun pe altul.Aproape gata de plecarea spre Italia...

Virgil nu comenteaza pentru ca doarme bustean pe unul dintre scaunele din randul doi, in timp ce Radu palavrageste cu toata lumea intr-un soi de „sugar-rush” verbal.

 

Am ajuns la Bucuresti, i-am livrat pe toti acasa si mi-am facut planul de bataie.

Era sambata seara. De marti pana sambata am dormit 9 ore si am stat o zi pe partie…

M-am dus la supermarket si am cumparat chestii hipercalorice: 5 tablete de ciocolata, 3 cutii de fursecuri si napolitane si 16 doze de energizant. Exact 16 doze.

Am ajuns acasa, am trimis la culcare demonii care imi spuneau ca nu pot sa conduc 3500 km pana luni dimineata si m-am intins in pat.

Unde am ramas cu ochii inchisi, pentru ca nu am putut dormi, tinand cont de faptul ca am ajuns acasa undeva in jurul orei 23.

La ora 03:00 am sarit din pat la auzul alarmei mai repede decat ar face-o un pilot de vantoare in timpul unei alarme in unitate, m-am imbracat si am iesit pe usa in fix 10 minute.

Am ajuns la benzinaria Petrom de pe Iuliu Maniu, fix la iesirea din Bucuresti spre Autostrada A1.

Am facut plinul cu motorina, am luat o cafea „cu fise”, niste alte prostii si am plecat.

Am pornit la drum...

Am pornit la drum…

Stresat, obosit si oarecum indoit de mine insumi. Si extrem de reticent ca pot sa fac chestia asta, dar stiam ca trebuie sa o fac.

Dupa primii 50 de km ma simteam obosit si eram aproape disperat, pentru ca imi simteam corpul cum spune ca este obosit.

Am terminat cafeaua si am inceput sa desfac dozele de energizant. Una pe ora, in medie.

Am ajuns la Ramnicu Valcea lejer, in timp ce vedeam soarele cum se inalta pe cer in spatele meu si am simtit un soi de protectie divina.

Care m-a ajutat pe Dealul Negru unde era sa fiu spulberat de un sofer de TIR cu numere de Bulgaria, care s-a gandit sa coboare pe banda mea de mers, pe serpentine cu vizibilitate extrem de redusa!

Stiu doar ca am tras de volan rugandu-ma la toti zeii sa nu sar in rapa ce se casca in dreapta mea.

Ingerasul meu m-a ajutat si am trecut cu bine episodul, cu mainile tremurandu-mi de la socul adrenalinic.

Inca mai sunt mii de km de parcurs...

Inca mai sunt mii de km de parcurs…

Odata terminate serpentinele, am oprit sa ma calmez, intr-o alta benzinarie , de unde mi-am luat o alta cafea si unde am stat sa instalez sistemul GPS. Singurul lucru care mi-a lipsit la Ford, ca dotare de fabrica.

De nervi, poate din hotarare sau pur si simplu de nevoie, am anulat toate dubiile si am plecat la drum decis sa fac asta pentru mine si pentru copilul meu.

Kilometrii au inceput sa se scurga fara graba, dar un pic altfel. Am inceput sa zambesc si sa ma bucur de peisajele care treceau pe langa mine. Si am apreciat ca Dumnezeu mi-a dat spatii de depozitare capabile sa primeasca orice as vrae sa pun. In usi se pot pune pet-uri de 2 litri. In partea stanga, pe bord se poate pune o cafea sau o doza/pet de suc. Intre scaune am pus sacosa plina cu mancare, dulciuri si energizante.

Cum fac la orice drum, am conectat un stick usb in sistemul audio al masinii, care are performante peste medie, si am cantat cu voiosie pana cand mi-am dat seama ca 81 de melodii nu sunt suficiente cand vrei sa parcurgi o zecime de Ecuator intr-o zi…

Nu stiu cand am ajuns la Sibiu, apoi a urmat Deva si Arad, undeva in jurul orei 13:00. Nu stiu cat era ceasul, exact, pentru ca palavrageam cu Costin pe handsfree si i-am taiat-o brusc pentru ca nu vroiam sa incarc factura de telefon, intrand in Ungaria.

Intrarea in Ungaria... Alta lume...

Intrarea in Ungaria… Alta lume…

La trecerea frontierei am cautat un ghiesu sa imi cumpar vignetele pentru Ungaria si Slovenia, am luat faimoasa piatra in gura si am trecut granita. Am intrat intr-un Lukoil si am facut plinul, pentru ca nu imi place sa am mai putin de 50% combustibil in rezervor, mai ales cand am de facut distante transcontinentale…

Sunt patriot si pot duce polemici interminabile cand vine vorba despre tara mea.

Dar am avut o revelatie ce tine de problema drumurilor noastre. Suntem praf!

Nici nu am intrat bine in Ungaria si ma simteam in alta lume ce-mi amintea de Anglia, Germania ori Franta. M-am simtit prost, complexat si bucuros ca voi merge mult mai bine.

Sa conduci in Ungaria este la fel de complicat precum un pistol cu apa!

Budapesta a inceput repede si s-a terminat brusc, pentru ca am ocolit-o si am taiat-o spre Szeged.

Mai e mult de mers

Mai e mult de mers

Am ajuns pe langa lacul Balaton, mandria unei Ungarii frustrate ca nu stie ce e aia mare, dar nu am oprit sa vad cu ce se mananca. Eram intr-o cursa cu mine si imi monitorizam singur progresul facut, de parca as fi fost un pilot de raliu pe etapa speciala.

Am intrat in Slovenia la lasatul serii, undeva in jur de ora …habar nu am ce ora era, dar se inserase.

Am alimentat iar si am taiat-o cat am putut de repede si legal spre Italia.

GPS-ul m-a dus fara cusur si, in aproximativ 3-4 ore am traversat o Slovenie inghetata si inzapezita, desprinsa parca din alt film in care Ungaria juca rolul de primavaratica.

Slovenia

Slovenia

Intrarea in Italia mi-a servit drept motiv sa ma simt bine cu parerea mea despre aceasta tara si locuitorii sai.

Dupa ce am mes vreo 600 km intr-o disciplina si ordine demna de o tara teutona, am intrat intr-un sistem rutier plin de marlani si cocalari.

Rulam cu viteza legala pe autostrada, 130 km pe ora parca, iar italienii treceau pe langa mine de parca as fi stat pe loc, cu un total dezinteres in ceea ce priveste siguranta rutiera si bunul simt.

Lumini aprinse cu faza lunga sa ma dau la o parte, claxoane aiurea in miez de noapte, depasiri fara a semnaliza si tot tacamul tiganiilor din romania. Care cred ca au fost importate pentru ca nu tin minte sa fi vazut acest comportament in anii 90…

Venetia am vazut-o doar pe harta GPS-ului, la fel ca si Florenta.

Am ajuns la destinatie. Toscana. Ora 00:00, aproximativ. 1750 km parcursi in 20 de ore.

Am ajuns la destinatie. Toscana. Ora 00:00, aproximativ. 1750 km parcursi in 20 de ore.

Intr-un final, undeva in jur de ora 24:00 am ajuns la punctul terminus. O localitate de basm dintr-o Toscana, desprinsa, parca, din filme. Unde caprioarele pasc pe drum cu naturaletea cu care scormonesc in tombroane maidanezii din Bucuresti.

M-am dat jos de la volan, anchilozat, am facut un instantaneu in miez de noapte eroului meu personal, Ford Transit Custom, si am plecat sa-mi vad copilul.

Care s-a uitat la mine ca prin vis si a ramas blocat de fericire, dupa ce nu m-a vazut 3 luni de zile. Si nici eu pe el.

A fost momentul Mastercard perfect si mi-am dat seama ca as merge pana la capatul lumii pentru ingerul meu. Cu conditia sa am bani de combustibil si o masina capabila sa fac acest lucru.

Ford Transit Custom este gata sa ne aduca in Romania

Ford Transit Custom este gata sa ne aduca in Romania

Apoi a urmat momentul in care am multumit Anei pentru ca nu as fi reusit sa fac acst lucru fara ajutorul ei.

Am incarcat masina pana la refuz cu haine, jucarii si cele necesare unei familii cu doi copii, am incarcat copii si am plecat.

Am pornit grabit spre Romania si am apreciat motorul diesel de sub capota care s-a purtat precum un prieten vechi, bineintentionat.

Acceleratia nu este punctul sau forte, pentru ca nu este un dragster ci, mai degraba , un expres rutier.

Dar, odata atinsa viteza de croaziera, intr-un timp mai mult decat decent, conducerea sa este o placere greu de descris, mai ales ca toti va ganditi la o duba de marfa cand vedeti imaginile.

Ei bine, desi este un van sau o duba, spuneti-i cum vreti, Ford Transit Custom se conduce ca un fel de Focus mai mare.

Depasirile se fac superusor, cu conditia sa stii sa amesteci in motorina si sa tii motorul in banda de putere optima.

Oprirea la Autogrill

Oprirea la Autogrill

Am imortalizat cateva instantanee si am continuat drumul cu un zambet de multumire si admiratie pentru marele meu prieten produs de Ovalul Albastru.

Am oprit la un Autogrill situat pe autostrada spre Venezia pentru a bea un espresso de la mama lui, plus niste Monster energy drinks la 500 ml :D.

Singura mea neliniste tinea de faptul ca aveam doi copii mici in masina si ma gandeam la confortul lor, asa ca am dat bice si am continuat intr-un ritm constant parcurgerea kilometrilor care ma desparteau de casa copilului meu. Am continuat asa timp de 36 de ore, pana cand am ajus in Romania si am oprit la Caransebes, demoralizat de intrarea intr-o tara de lumea a treia din punctul de vedere al infrastructurii.

Consumul instantaneu face sa paleasca si un hibrid!

Consumul instantaneu face sa paleasca si un hibrid!

Am oprit la un motel unde am dormit fix 3 ore, pentru a-mi incarca bateriile si pentru a oferi un somn relaxat copiilor, intr-un pat normal si decent.

Plecarea spre Bucuresti a venit cu avantul unui copil care se repede sa vada daca i-a lasat Mos Craciun ceva sub brad, iar ultimii 300 km s-au scurs intr-un timp extrem de scurt.

Am ajuns la adresa din Cotroceni, cu instinctul unui animal care migreaza si am imortalizat si acest moment.

Practic am tinut sa fac un jurnal de calatorie, nu un test drive.

Dupa 4000 km parcursi la volanul lui Ford Transit Custom, am depasit cateva recorduri personale si nu numai. A fost cel mai important test-drive facut in viata mea, pentru ca am avut grija celei mai pretioase fiinte din viata mea.

A fost cel mai lung traseu parcurs de mine, peste 4000 km, fiind vorba de o excursie transcontinentala.

Am petrecut cel mai mult timp la volan, fara odihna, singurele opriri facute fiind pentru a alimenta, a plati vignetele sau a pregati mancarea pentru copii.

Aproape am ajuns

Aproape am ajuns

A fost cel mai relaxant automobil de cursa lunga, date fiind aceste conditii si vreau sa argumentez:

  • am stat relaxat fizic pentru ca scaunul este aproape perfect conturat, iar ergonomia este exemplara, astfel ca nu am facut niciun efort inutil.
  • Am stat relaxat psihic pentru ca stiam ca beneficiez de o siguranta pasiva de top si una activa similara, data fiind pozitia inalta de condus si vizibilitatea exemplara; in plus, consumul de combustibil care permite parcurgerea unei distante mai mari de 1000 km cu un plin, mi-a eliminat grija unei pene de combustibil
  • relaxat emotional, pentru ca stiam ca fiul meu este in siguranta si are loc sa doarma chiar si pe scanuele din spate.

Cu un tempo relaxat, Ford Transit Custom s-a asezat in mintea mea, pentru ca am avut nevoie de timp sa imi dau seama cum sa-l clasific.

In primul rand este un automobil economic. Sa ai 2,2 tone de masina care poate transporta in confort si siguranta, pentru ca are 5 stele la EuroNCAP, 8 pasageri cu aproape un metru cub de bagaje, si sa consume sub 5l/100 km mi se pare genial si dezirabil.

Astfel imi dau seama ca nu ma hazardez cand spun ca Ford a reusit sa ii dea un sah important lui VW Transporter, care are un singur atu: luxul. Si acest atu devine o povara, pentru ca ii ridica pretul la nivelul unui Mercedes-Benz, care are, la randul sau, atu-ul de a fi cel mai cunoscut brand auto de pe planeta.

Astfel ca, in viziunea mea, Ford Transit Custom este marele castigator, sau va fi, iar cifrele de vanzari vor arata daca am sau nu dreptate, pentru ca ofera tehnologie demna de orice limuzina premium, un consum ridicol de mic ce face sa roseasca si un hibrid de clasa mica produs in Japonia, si un spatiu interior demn de un TGV

Lupta incepe cu sah la Transporter. Sutem curiosi in cate mutari vine matul…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *