Hyundai continua tactica pasilor marunti cu niste pasi care nu mai sunt atat de marunti. De ceva vreme au decis ca ofensiva poate incepe, iar cota de piata a inceput sa creasca simtitor in toata lumea.
Nu prea le merge lor cu segmentul de lux, unde Genesis a vandut putin sub 7000 de unitati in 2016, in timp ce Lexus a aruncat pe piata peste 331.000 unitati.
Asadar, Hyundai se concentreaza si pe “money makers” si a decis ca noul i30 reprezinta o platforma suficient de buna pentru un model sportiv.
Stim ca daca cerem oricui sa se gandeasca la un hot hatch, majoritatea vor spune Golf GTi. Daca le cerem unul asiatic, vor arunca Type-R sau STi in ecuatie.
Coreeni spera sa faca loc in memoria colectiva pentru noua lor linie sportiva, “N”.
De unde “N”? Kitul de presa spune ca vine atat de la Namyang, unde este centrul de cercetare si dezvoltare global al Hyundai, dar si de la Nurburgring, unde sud-coreenii au centrul european de testare.
De aceea, logo-ul pentru subseria “N” arata ca o sicana. Intre noi fie vorba, mie mi s-a parut ca arata a orice, numai la sicana nu m-am gandit…
Sa trecem la detalii, pentru ca sunt mai importante decat parerile.
Exteriorul.Designul exterior este la fel de emotionant ca o caramida, fiind mult prea germanizat, in incercarea, probabil, de a “Volkswagen-iza” aerul general. Cateva detalii, ici si colo, arata ca este un model diferit. Un eleron, un spoiler, niste jante mari si cam atat…
Privit din lateral are proportii similare cu Mercedes-Benz Clasa B, dar poate ca mi se pare doar mie.
Per total, ca sa fiu sincer, nu-mi place, dar este doar o parere personala.
Interiorul este acelasi de la i30, dar are cateva detalii menite sa atraga atentia asupra sportivitatii, pe langa aspectele practice evidente: scaune profilate, cu un sprijin lateral imbunatatit, afisaj multimedia care indica si fortele dezvoltate in timpul condusul, de prefera pe un circuit inchis drumurilor publice.
Totul pare a fi facut pentru participarea la Campionatul Mondial de Modelat Plastic, dar au mizat, probabil, pe atentia la drum si mai putin la materialele din interior. Ce-i drept, nici nu l-am condus pentru a sti cat de “plasticos” este interiorul sau cat de placute sunt la atingere materialele.
Motorul. Aici este mai interesant. 4 cilindri inchisi intr-un motor de 2 litri produc 250 CP pentru versiunea standard, respectiv 275 CP cu Performance Package. Viteza de 100 km/h este atinsa, cu plecare de pe loc, in 6,4 , respectiv 6,1 secunde. Accelerarea poate continua pana la atingerea vitezei de 250 km/h.
Pentru a compensa greselile amatorilor, motorul dispune de un sistem de ajustare a turatiei de fiecare data cand se schimba treapta de viteza.
Pentru amatorii de efecte speciale, Hyundai a anuntat ca in habitaclu va fi instalat un ESG(Electronic Sound Generator), al carui singur scop este sa produca sunetul unui motor…
Ar mai fi de mentionat ca puterea ajunge pe asfalt printr-un diferential cu alunecare limitata, controlat electronic, in timp ce tinuta de drum este imbunatatita nu doar de jantele de 18/19 inci cat si de suspensia controlata electronic.
In ceea ce priveste siguranta, inginerii de la Hyundai au prevazut noul hatch cu un sistem de monitorizare a stilului de condus, un altul de monitorizare a benzii de rulare, precum si sistem de prevenire/limitare a accidentelor frontale
In loc de concluzie, trebuie sa mentionez ca imi place sa vad o masina a carei forma urmeaza o functie, spre deosebire de Civic Type R care pare scos direct dintr-un episod de desene Manga, dar cred ca se putea face mai mult. Geamanul din grup, Kia Pro C’eed GT este din alt film si chiar arata ca stie si vrea si poate.
Acum ramane de vazut cati oameni vor fi dispusi sa cumpere un i30N si cat de mult va “lovi” Hyundai in concurenta, tinand cont ca in clasa compacta exista regele Golf, care vinde jumatate de milion de unitati pe an…