Am dinaintea ochilor doua ecrane, de dimensiuni diferite, fiecare expunand o parte din activitatea zilnica a subsemnatului. Cu vreo cinci minute inainte sa scriu randurile astea, ma vaitam ca mi l-as dori pe al treilea. Sau, macar sa pot “trage” de colturile monitorului mai mic, sa-l intind pana ajunge la dimensiunile celui mare (minte de om care baga 84 pe saptamana, ce vrei…). Bai, cum naiba am ajuns aici? Cum am ajuns sa ne plangem de insuficienta spatiala indiferent de subiectul abordat? Caci, sa o spunem pe cea dreapta: cu nici macar un deceniu in urma, cel mai tare combo IT pe care puteai sa-l ai era laptop de 17 inch/desktop cu LCD de 19 inch; azi, doar laptop-ul a ramas la fel (ca, deh, trebuie sa-si pastreze noima portabilitatii). In schimb, display-ul pe care te joci GTA 5 si Forza la servici cand seful se inchide in birou ca sa joace League of Legends (evident, toata lumea stie ca e intr-o sedinta capitala pentru viitorul firmei) e decent doar daca desfasoara o diagonala de minimum 27 inch.
Asa faci si cand cumperi o casa, cand “agati” un PET de Pepsi de pe raftul supermarket-ului sau cand cauti un caine pentru ala micu’. Mare, mare, mare – de parca, statistic vorbind, am fi considerabil mai inalti si mai solizi decat tatii si bunicii nostri, arhimultumiti cu ceea ce noi consideram acum subdimensionat. Culmea e ca spatiul din jurul nostru se micsoreaza in continuu, pe masura ce omenirea se apropie cu pasi siguri de pragul celor 10 miliarde de suflete, iar planeta isi pastreaza gabaritul – deci, cum de-am ajuns sa strambam din nas cand ni se propune un Polo pentru cei 2,5 membri ai familiei, desi “micul” Volkswagen e mai lung decat Golf-ul original?
Nu raspunde la asta. Era doar o intrebare retorica. Sincer, ma doare-n cur de ce vrem masini mai mari. Poate c-asa vrea maciuca noastra de firi umane, niciodata multumite cu ceea ce au si vesnic nutrind la ceea ce ar putea avea. Inclusiv posesie de spatiu niciodata utilizat. Suntem fiinte rationale exact in aceeasi masura in care suntem creaturi capricioase, de asta si reusim sa ne reducem populatiile cu milioanele in razboaie pentru o palma de pamant si doua chile de aur (fie el galben, alb sau negru). Dar sa lasam filozofiile de buza santului, caci ceea ce ma irita cu adevarat este cand aud pe cineva concluzionand instantaneu, doar despre masinile anumitor marci, ca sunt – esti pregatit? – “prea mari”.
Sigur ca ma astept la cel putin un prost purtand chipiu de Captain Obvious sa-mi anticipeze gresit demersul; o sa-i dau satisfactie, ca sa scape de-o grija: da, fac referire la piata americana si modelele full-size. Da, vizez SUV-urile si crossover-ele, in special. Si da, sunt constient ca aia au mult mai mult spatiu decat europenii si orasele lor inghesuite, deci isi permit sa aiba afinitati pentru vehicule in care-ti auzi vocea cu ecou. Dar mai sunt constient ca unii refuza achizitia unor atari mastodonti… doar pentru a cheltui bani pe “magazii” similare, vandute in Europa de marci premium locale! Cunosc un nene ce mi se spovedea deunazi cat de inspaimantat e de dimensiunile lui Cadillac Escalade; cateva minute mai tarziu, isi facea calcule de leasing anticipand pretul viitorului BMW X7. Amice, daca nici asta nu e ipocrizie…
Sa fim intelesi: ce trece de cinci metri lungime si se apropie de doi latime (fara a socoti oglinzile retrovizoare), e deja foarte mare. Si, daca “foarte mare” e sinonim cu “prea mare”, atunci trebuie sa ai aceeasi opinie vizavi de toate masinile care intra in sablonul asta. In consecinta, agabaritic este si Mercedes GLS (5,13 m lungime, 1,93 m latime), Audi Q7 (5,05 m lungime, 1,97 m latime) sau Bentley Bentayga (5,14 m si 2 m latime – apropo, despre pocitania asta s-a scris doar cat de rapida e pana la prima “suta”, ca depaseste 300 km/h si ca ii poti dubla pretul de baza, 150.000 de euro, comandand un simplu ceas de bord; in schimb, nimic-nimic despre faptul ca e doar putin mai compacta decat Exxon Valdez si, probabil, la fel de complicat de manevrat).
Prea mare, precum spuneam, va fi si viitorul BMW X7, asisderea Rolls-Royce Cullinan ori presupusul Mercedes-Maybach GLS; “da, coaie”, se aude iar vocea prostanului radicalizat de aritmetica seaca a AMS-ului si Auto Bild-ului, “dar Navigator si fratii lui Escalade ard hidrocarburi intr-un ritm care bucura doar OPEC-ul, pe cand nemtii au macar alternativa diesel”. Bine, ba – ignor off-topic-ul si zic: daca latrai ceva despre impozitul anual – ca deh, chiar si pentru cei 3,5 litri ai V6-lui EcoBoost de sub capota lui “Gator”, platesti o suma pe care ai prefera sa o spargi pe escorte si sampanie fina, nu sa o lasi statului –, poate mai intelegeam; sa vorbesti insa de consum cand esti gata sa spargi 70.000-80.000 de euro pe o masina, inseamna ca:
Nu dau un capac de bere indoit unde te incadrezi: cata vreme te afli pe site-ul asta, situatia ta este la fel de trista. Aici ne plac excesele automobilistice de orice fel, iar, pentru cele legate de marimea suprafetelor de tabla, avem rezervat un loc special. Inca si mai mult apreciem oamenii care inteleg sistemul international al unitatilor de masura si faptul ca metrii americanilor, fie ei exprimati in picioare, inci sau coti, sunt aceiasi cu cei de pe Batranul Continent. Daca faci parte din grupul asta, felicitari – sinapsele tale chiar functioneaza si mai ai cateva formalitati pentru ca Escalade-ul mult-visat sa-si ia locul in garaj.
Restul, aveti un singur lucru de facut: sa deveniti constienti de un lucru evident si de foarte bun-simt. Stiu ca e greu, dar credeti-ma – satisfactia de a avea o asemenea revelatie merita toti banii. E aproape la fel de misto ca atunci cand realizezi ca nu poti trage de colturile unui monitor ca sa-l faci mai mare…
