Te duci ca omu’ sa galgai o bere la o terasa oarecare si pariez ca, pana s-o cobori sub gatul sticlei, o sa ceri nota. Ca, na, cand se sta atat de inghesuit incat distingi ce ceas are ala de-si soarbe cafeaua la masa din coltul opus, inevitabil iti vor zumzai urechile mai ceva ca parabolicele unui centru SETI. Intr-un fel ii inteleg pe patroni: vara-i scurta, concurenta-i mare, clientul nu mai sparge bani ca-n 2007. Dar mai mila mi-e de timpane, cu zeci de informatii complet irelevante batandu-le darabana minut de minut. Si nu e chip sa le ignori, chit ca alegi o bodega decenta unde decibelii sunt tinuti sub un oarecare control.
Cum nici zeama de hamei nu e apa sa se duca pe gat ca turnata prin palnie, e de rabdat nitel. Daca ai bafta, cele mai zgomotoase impresii vor fi despre ceva interesant. Ultima etapa de Champions League, de pilda. Dar bafta nu e totuna cu regula. Ca altfel am castiga cu totii la loto. Bafta e taman opusul, asa ca o sa scrasnesti masele si o sa-ti imaginezi fatalitati din Mortal Kombat pana cand toapa fumand la juma’ de metru de tine termina discursul emfatic despre minunata ei odrasla. Care e asa de minunata incat a lasat-o acasa cu bona si ea vomita superlative intr-un bar oarecare. Si, ia ghici, cam ce crezi ca asteapta prietenele ei in tot timpul asta? Exact, coaie – sa le vina randul.
Bah, care e faza cu laudatul copiilor pana la Proxima Centauri si inapoi? Ca am si eu unul si numai cu gura pe el trebuie sa stau. Si las-o-n papusoi ca 99% dintre ei sunt idem – firesc, ca orice explorator satisfacandu-si curiozitatea, dand uneori dovada de prea mult curaj pentru binele lui. Plus inconstienta normala varstei. Restul de 1%, daca nu sunt asa, au o problema. De obicei, ii zice autism. Zgamboii exceptionali, geniali prin prisma masuratorilor si testelor, sunt descoperiti de altii, nu de parinti. Taman fiindca ca parintii sunt incapabili, din motive sentimentale si de pregatire, sa fie pur obiectivi vizavi de potentialul boracilor. E doar legea firii, in pula mea. Si nu se aplica doar aici, ci oricand si privind orice aspect al vietii ori al obiectului posedat. Asa cum ma agit eu uneori sa pun calus alora de-si lauda masinile.
E riscant, la o adica, sa afli adevarul. Mai ales daca poti trai si fara el. De pilda, o cunostina a unui vechi amic: si-a luat A6 second-hand. Ca e mare, incapatoare, bine facuta si arata a masina de directori. Adica a masina de ceea ce el n-a fost niciodata, dar probabil si-a dorit. Nu l-am auzit niciodata sa o ridice in slavi, ori sa-si bata burta satisfacut vizavi de ce alegere buna a facut. Doar spune ca e multumit de faptul ca nemtoaica isi face treaba in parametrii asteptati. De ce sa incep a-i deschide ochii despre platformele Audi? Ca poate nici nu-l intereseaza. Precum spuneam, adevaruri fara de care poti trai – si inca fericit. Dar pe langa baiatul asta mai am doi musterii. Si sunt exact la polul opus. Iar pe astia nu i-am iertat. Mai ales ca au calcat pe bec din prima: “turbo, 4×4 si cox, fratili meu!”
Initial i-am luat cu binisorul. Le-am zis-o pe aia cu branza si burduful de caine – n-au priceput. Am schimbat foaia cu o pilda modernista: laptopul cu integrate de top si motherboard facuta pe vapor – priviri fixe, greieri pe fundal. Bun, atunci, luati-o barbateste in freza: conceptual vorbind, orice Audi e de cacat. Cu exceptia lui R8, care e clona unui Lamborghini. Ati vrut specialitati pe langa codrul de paine al putoiului fomist de viteza (zero-o suta, blana pana la urmatorul semafor s.a.m.d), dar ati primit susan pe coca. Pretenas – chit ca-i 2.0 TDI sau RS, patru cercuri nu inseamna nici dinamica, nici placere de a conduce. Si n-au cum sa-l dreaga, pana nu renunta la formula ce dateaza de pe vremea cand taica-miu se dadea la mama: transmisia intre rotile directoare, motorul in fata lor.
Pe vremea aia nu era bai, ca Audi erau Volkswagen pentru hipsteri si trucul era prea bun sa nu-i faci pe fraieri la bani; prin urmare, mecanic erau virtual identice. Ceea ce inseamna ca motorul era un bot de otel fara vlaga. Dar anii au trecut si bavarezilor le-au crescut pretentiile: V8, W12, S, RS, ochiul pe BMW-uri purtatoare de litera M si colosi Mercedes caliti in furnalele din Affalterbach. Si uite asa a ajuns botul ala de otel la fiare vechi, inlocuit de o termocentrala. Atarnand in continuare dinaintea rotilor directoare: bun pentru degajarea habitaclului, naspa cand te crezi Vatanen pe Rasnov. Asta-i momentul in care baietii mei au inceput sa se scarpine-n cap; inainte sa treaca la cur, le-am zis asa: puneti tot ce cumparati data viitoare din hypermarket in compartimentul din fata al caruciorului. Si bagati viteza printre rafturi, fentand oameni ca pe jaloane si luand curbele din scurt. O sa iasa urat, dar o sa priceapa.
Probabil, la un moment dat, cineva i-a tras de maneci pe ingineri. Ca au inceput s-o scalde cu repartizari de cuplu preponderent pe puntea spate si alte artificii gen; evident, n-a tinut. Caci, spre deosebire de legile lui Dragnea si gastii lui de infractori, pe astea ale fizicii nu le poti schimba dupa cum te taie capul si cheful. Relativ recent, Porsche le-a intins o mana de ajutor, dar, cand vine vorba de lucrurile la care nemtii se pricep cel mai bine, orgoliul ajunge sa scuipe seminte in capul bunului-simt. In consecinta, le-au multumit colegilor pentru oferta si i-au dat inainte cu platforma MLB, azi MLB Evo, invocand verzi si uscate despre sensul ei existential. Daca greii din Ingolstadt ar fi cedat si ar fi decis trecerea lui A8 D5 pe arhitectura MSB, azi Audi ar fi avut o masina mai buna decat Serie 7. Si ar fi avut sanse reale sa-l pagubeasca pe S-Klasse de o masa importanta de clienti.
Facand o paranteza, din cauza obarsiei proletare are de suferit si crema ofertei SUV. Nu acum, ca nu prea e concurenta, dar stai sa vezi cand o face ochi Cullinan si ce brebu calului mosmondeste Ferrari in privinta viitorului crossover. Primul o sa-l ia la tinta pe Bentayga si o sa-l mucifice ca pe un Touareg de 250.000 de euro ce se afla, cu tot cu interiorul ala de conac boieresc si W12-le inutil de complex. Rolls-Royce e penibil cu numele “Architecture of Luxury” dat noului space-frame din aluminiu, dar platforma are tot atata legatura cu CLAR-ul lui BMW pe cate am eu cu amicul de la materiale: lucram in aceeasi companie si tragem la jugul aceluiasi department, dar o facem mergand fiecare pe drumul lui. Sigur ca oaresce consultanta au furnizat vorbitorii de germana, insa Phantom/Cullinan si Serie 7/X5 sunt si vor fi mancaruri de peste diferite.
De partea cealalta, ma astept la o concluzie similara in lupta dintre Lamborghini Urus si SUV-ul Ferrari. De data asta, genele de atlet pur-sange vor fi invitate sa ia cuvantul. Si ma tem ca ale bolognezului se vor balbai ca un dislexic la un exercitiu de citire: poti sa pui si pe mama V8-ului turbo sa invarta patru roti mai obeze decat un yokozuna cu tiroida pe avarii, ca senzatia de lucru scremut, de ascundere a kilogramelor si proastei distributii a maselor sub pres o sa te haituiasca la fel ca gandul ca ai platit Q8 la pret dublu. Intre timp, ala din Ferrari o sa aiba alt gen de probleme (un foc de tabara sub capota, un ornament desprins si picat in poala taman cand transpira mai rau pe viraje – deh, chestiile obisnuite), dar in restul timpului, pariez de pe acum, se va simti ca intr-un Ferrari adevarat. Pentru simplul motiv ca nu va fi construit pe platforma de Jeep ori Alfa Romeo, ci pe scheletul altui Ferrari. Cel mai probabil, succesorul lui GTC4 Lusso. Paranteza incheiata.
Revenind la natafletii cu fuzeele lor fara directie, probabil o sa-i mai prind pe la o terasa. Ocazie cu care o sa afle ca nu si-au luat masini rele, ci doar masini de care nu au nevoie. Daca sunt barbati si recunosc, o sa ii ajut inclusiv sa gaseasca niste clienti pentru ele. In definitiv, nu cunosc doar un singur nene aflat in cautarea unui sedan nemtesc mare, incapator, bine facut, aratand a masina de directori. Sper doar sa ma fac bine auzit cand formulez oferta. Ca sigur va fi harmalaie. Si sigur voi avea o toapa langa mine laudandu-si odrasla cat o tin bojocii.
