Tocmai pentru ca vi se rupe pula in aceeasi masura in care mi se rupe mie de voi, azi o s-o dau oarecum la pace. Ca vin dupa o pauza lunga-lunga si nu neaparat cauzata de lene. Sa ne intelegem: cand iau recreatii de genul asta, e 100% din scarba. Scarba de inadaptat, recunosc, caci nu ma regasesc in anarhia mizeriilor interconectate careia voi ii spuneti miracolul globalizarii. Shopping-ul on-line si ultraportabilitatea au inlesnit viata insutit, iar tocmai aici e problema: ne alimenteaza gena de putori distructive, ignorante si nesimtite, mai usor de prostit decat minora descoperind tainele felatiei intr-o toaleta de liceu. Mai ieri ziceau aia la BBC ca sunt vreo 9 miliarde de tone de deseuri din plastic imprastiate peste tot in lume, din care se vor recicla maximum 9%; azi aflu ca, in fiecare minut, echivalentul a trei terenuri de fotbal din padurea ecuatoriala dispar pentru totdeauna. Ca s-a atins deja punctul in care vegetatia nu se mai poate regenera. Hai, bah, ce m-a apucat – ati vazut ce discount-uri la mobilele Huawei de cand i-a pus Trump la protap?
E gratarul stropit cu neamprostie sfaraind pe malul apei Sambetei, puisori, imbuibati-va bine si dansati pe rupte ca, mai incolo, navigam pe plutele cu care ni s-a dus si mintea. Inca e timp sa ne intrecem in 5G-uri si explorarea spatiului, sa ne taiem pe teritorii, tratate si niste pungi cu titei, sa-i casapim neamul vecinului fiindca se inchina la zeul gresit. Si, mai ales, sa nu urnim un milimetru inspre conciliere si logica elementara. Deh, nu-s nici una la un click distanta; sa le fi gasit la oferta pe Amazon, alta era povestea. Stii ce altceva nu gasesti pe Amazon? Masini. Au doar accesorii, consumabile, electronice si alte prostii. Ceea ce inseamna ca, daca vrei sa cumperi una noua, trebuie sa faci ce facea si tac-tu: research. E ceva mai lesne decat pe vremea revistelor si pliantelor, dar tot ai de scotocit site-uri cu teste simple, comparative si de anduranta, opinii pe forum, opinii pe Youtube, costuri de ownership… Pula, complicat rau; suna, deci, la dealer-ul de langa tine si vezi ce are la oferta.
Asa ajungem sa le cumparam la intamplare. Nu ne mai punem problema daca am luat ce aveam nevoie, daca taraboanta are suficiente usi, locuri si litri de spatiu in portbagaj. Iar vrajeala aia cu brand-ul preferat e mai hilara ca oricand: are tableta in bord si piele pe scaune? Restul e can-can. Intre timp, producatorii au priceput regulile jocului, asa ca se copiaza unul pe altul ca-n ciclul doi la prima teza.
Lamureste-ma in trei fraze ca esti ‘al mai infocat fan BMW si te voi invita la experienta vietii tale. Trebuie doar sa te lasi legat la ochi un ceas si-ti garantez: la final de test o sa pleci acasa, scapat in chiloti si nitel pe crac, slavind AMG-ul de te-a facut sa te caci pe tine. Si bineinteles ca reciproca e valabila, cu Audi A8 predand lectii de confort si ambianta venerabilului S-Klasse. Da, inclusiv asta cu facelift. Porsche? Deja expert in off-road urban. Lamborghini? Inca se obisnuieste cu ideea – stai sa vezi cand il va scoate Ferrari la tabla. Ma uit si la Lexus, care si-a dat brusc seama ca rotitul volanului de la stanga la dreapta si invers poate schimba nu doar directia, ci si starea de spirit. Elibereaza endorfine, boss! Concret, Nea Caisa ala de se da mare CEO-pilot la Toyota vrea musai masini de gadilat pasionatul la scrot – pai acu te trezisi, sensei? Cand toata suflarea Planetei vorbeste de emisii zero, autonomie Level 5 si cam atat?
Aici voiam sa ajung. Cu vorba doar, faptele mai au de asteptat. Ma gandeam ca, daca evolutia industriei inseamna ghiveci de traditii ofilite si mars spre minim efort fizic, iar noi vom ajunge sa ordonam unor coconi electrici amorfi unde si cum sa ne duca, de ce cacat mai spargem bani pe masini (asa-zis) ultimul racnet? De ce dam satisfactie vanzatorului libidinos si scatofilului de la marketing? De ce umplem pungile managerilor, presedintilor de concerne si actionarilor oricum mega-imbuibati, de ce generam bonusuri de neam-prost avarilor anosti de la contabilitate? Nu mai bine tragem frana la caruselul smintit al consumului – nu de tot, ci cat sa ramana puls de mers agale in afaceri?
Hai cu raspunsul de scolar eminent: “Nene Zed, daca o lasam flasca pe consum, se evapora niste miliarde de parai. Si intarziem creionarea viitorului cu taximetristi trimisi in somaj de gagaute autonom-electrice. Asadar, canci bani, canci sanse sa scapam de cocalari agramati manarind aparate de tarifat”. Sictir, scarba: crezi ca tine cu scuze a la Cayenne? “Dar, vai, am riscat sa ne punem rau cu puristii tocmai pentru a salva obiectul afectiunii lor si unicul Porsche din inimile noastre, magnificul Carrera”. Mai nasol e ca jurnalisti odata respectabili mesteca si azi diaria asta sinistra, intr-un demers gretos de convingere a pulimii ca, daca nu era Cayenne, ar fi facut priveghi la hoitul lui 911. 1) Asa, si? Bugatti a murit de doua ori si nu l-a plans nimeni. 2) Punctul unu e degeaba, ca Porsche n-ar fi murit oricum. La ce imbarligatura de rudenii, prietenii si interese e in actionariatul si administratia grupului VAG, foarte probabil svabii ar fi mers in pierdere pana azi. Cand salvarea s-ar fi numit Taycan, nu un tomberon dezgustator si poluant cu ifose de alpinist. 3) In aproape imposibilul scenariu ca i-ar fi pus cruce, VAG l-ar fi reinviat cu enorm tam-tam. Ai ghicit – cu acelasi Taycan in rol de “New Age Porsche”, dar si cu trimitere obligatorie la P1 din 1898. Care nu e doar primul Porsche, ci are si propulsie electrica.
Nu, coaie, nu tine. Si eu, si restul pulimii care s-ar putea abtine de la a pune botul pe ciorbe reincalzite ne-am platit madeaua inmiit. Am decartat taxe de poluare si timbre de mediu, impozite, accize, tarife la intrarile pe autostrazi, rovignete, uneori si amenzi. Toate astea s-au dus in visteriile statelor de unde fiecare provenim, pentru ca asta face statul in primul rand, indiferent de locatie si politici: colecteaza. Apoi, in cazurile fericite, investeste. Nu doar in infrastructura si in ce il doare pe roman mai tare – ca, deh, la probleme de Evul Mediu ai plangeri de Evul Mediu –, ci in viitor la modul general. In SF-ul ala foarte putin (spre deloc) poluant, in care raportul dintre efortul depus si rezultatul obtinut este prostesc de subunitar. Dar statul este acum doar jucator, iar asta ii convine de minune. Caci, in mod normal si corect, locul lui era in loja finantatorilor. Unul ce nu actioneaza singur, ci alaturi de restul omologilor pentru a mirosi macar utopia despre care, altfel, vorbesc cu maxima inflacarare in discursuri traznind a demagogie.
Dar pentru ca asta nu se intampla si pentru ca guvernelor le e mai lesne sa ignore norod decat sa puna presiune pe corporatii, fraierul de rand continua sa scape turma. Precum moliile hipnotizate de neon, bazaim in jurul unor oferte marginal avansate tehnologic fata de cele precedente, socotite – sanchi – decrepite. Platim sume absurde pentru display-ul cu doi inch in plus de pe bord si cinzeaca in minus pentru grohaitorul de sub capota, alimentand imbecil un consum al carui sens primordial, necesitatea, nu mai stim demult sa-l definim. Ia, tocmai mi-a intrat o stire ca Amazonul inca arde – hai, bah, ce m-a apucat? Pai nu mai bine iti zic doua vorbe despre facelift-ul lui BMW Serie 7, care e idem modelul de dinainte doar ca mult, mult mai naspa? Suge-o: trebuie sa-mi duc Astra H-ul la service-ul din colt.