Ce alt titlu sa dau, conducand un Citroen DS4, 1.6 VTi, printr-un Bucuresti ce se aseamana mai degraba cu un catun ingropat de o avalansa, decat cu o capitala europeana?
Dupa patru luni de pauza, in care mi-am pus ordine in viata, ganduri si site-uri, am decis sa reincep testele auto.
Am zis sa dau o tura cu Citroen DS4 pentru a vedea cu ochii mei cum se descurca echivalentul francez al unui coupe compact cu patru usi.
Am urat intotdeauna denumirea asta, dar, cand esti in Roma, trebuie sa te porti ca romanii. Asa ca l-am luat la o tura de cateva zile.
Stiu modelul inca de la lansare, unde am avut ocazia sa port o discutie interesanta cu un nene care s-a prezentat ca facand parte din echipa de designeri a noii creatii de lux compacte.
In seara aceea mi-a explicat ca au vrut sa faca un cocktail nemaiintalnit pana in acel moment.
DS4 este o incrucisare intre un Citroen C4, a carui platforma o foloseste, un SUV compact, de la care a luat garda la sol inaltata, un coupe cu 4 usi si un hot hatch.
Linia laterala a usii spate a facut imposibila folosirea unor geamuri mobile
Pentru ca la Citroen, deseori, functia urmeaza formei, portierele din spatele soferului nu sunt dotate cu geamuri mobile. Practic, cine sta in spate nu poate decat sa priveasca pe geam si atat. Forma acestuia, prelungita spre plafon, nu a permis nicio solutie tehnica de aerisire directa a ocupantilor banchetei din spate.
Mintile creatoare de la Citroen s-au gandit ca acest model va fi folosit precum un coupe 2+2, in care locurile din spate sunt ocupate, in proportie de 90% din timp, de cumparaturi sau alte chestii. Evident, pentru ca nenea Murphy vegheaza, am avut nevoie de acele locuri pentru oameni, dar asta va fi la sfarsitul textului.
Dar, sa incep cu inceputul, care este el inceput, nu?
Intr-o zi oribila, in a doua jumatate a lunii ianuarie din leatul 2014, am decis sa-mi scutur de praf neuronul ce-l uzez pentru a scrie si am inceput sa-mi programez teste, pentru ca urasc sa scriu stiri.
Am facut programarea, am ajuns la Trust Motors, am semnat hartia si am purces la drum.
Fiind “minus prea multe grade” pentru mine, am incalzit rapid scaunul, mi-am ajustat pozitia de condus si i-am dat bice.
Nu prea multe, pentru ca cei 120 CP nu se prezinta la apel decat dupa 3000 de rotatii pe minut. Pana acolo, motorul spune un fel de “ai rabdare ca ajungem si acolo” si isi vede linistit de curba lui de putere setata din fabrica.
Nu am fost foarte fericit de dialogul meu cu motorul, dar am avut noroc cu interventia cutiei de viteze, care schimba ca-n vis, iar asta m-a ajutat de cateva ori sa nu injur motorul mai tare.
Am apreciat, insa, garda la sol. A fost ca o dorinta implinita si aproape ca am inceput sa cred, iar, in Mos Craciun.
Adio probleme cu zapada de indiferent cati centimetri, batatorita si inghetata. Am putu
Partea posterioara este extrem de… sexy 🙂
sa parchez oriunde am considerat oportun, fara sa am problemel majoritatii soferilor, in ceea ce priveste aderenta. Drept dovada, cum am ajuns la birou m-am infipt direct intr-un spatiu care-mi parea suficient de mare. Fara sa ma uit macar la lopata.
Rotile Citroen-ului DS4 au “muscat” din zapada aproape cu bucurie si m-a facut sa-mi amintesc de Rotweillerul pe care l-am avut si l-am iubit, Rocco. Un pachet de muschi de 65 de kilograme, care facea peretii casei sa reverbereze cand latra, dar care era ca un pui de 4 luni de fiecare data cand ningea. Nu apucam sa-I deschid poarta curtii, ca o si rupea la fuga pe strada si musca din zapada.
Display-ul montat in interiorul vitezometrului este excelent
Comparatia nu este fortata, pentru ca asta este impresia pe care mi-a lasat-o DS4. Caroseria are forme ce lasa impresia de forta si tensiune ce asteapta sa explodeze si sa fie eliberata pe sosele.
Lucru total nerecomandat in Romania sau, cu atat mai mult, in Bucuresti.
Intr-o seara m-am panicat, mergand spre cartierul Aviatie, cand am inceput sa simt o vibratie in volan. Am luat mainile de pe el si am vazut cum juca singur… Am zis ca am pus-o si am strambat vreo janta, neavand habar cum s-a putut intampla asta, cunoscut fiind pentru grija cu care conduc.
Am lasat-o asa cum a picat si am verificat, a doua zi, toate rotile la o vulcanizare. Am cheltui banii degeaba, pentru ca de vina este bulevardul pe care am mers, care are asfaltul valurit deja, dupa ce a fost asfaltat de curand.
Sa mai aduc vorba despre gropi sau sine de tramvai? Eu zic ca mai bine ma intorc la testul meu.
Accesul la portbagaj se face usor
Am vrut sa plec la munte, dar nu am avut cu cine, iar singur nu imi place sa merg pe partie, si am observat ca DS4 are multe detalii practice. Cum ar fi capacul montat in mijlocul banchetei, prin care se pot introduce schiurile sau obiectele lungi. Si portbagajul surprinzator de generos, capabil sa transporte fara probleme bagajele unei tinere familii care vrea sa plece pentru cateva zile in afara orasului. Geanta mea de antrenament, care este destul de mare, a fost inghitita fara probleme.
O geanta neagra, intr-o masina neagra, pe un fond orbitor de alb.. am incercat…
Suspensia este confortabila, dar lasa impresia ca este prea rigida pentru drumurile noastre proaste, ajutand, in schimb tinuta de drum.
In curbe se balangane ca un pendul, dar asta este vina centrului de masa, nicidecum a masinii, care are, oricum, rotile ferm lipite de sosea.
Consola centrala este bine organizata
Am apreciat interventia ESP-ului in cateva ocazii, cand am fortat niste sensuri giratorii doar pentru a vedea cand intra in actiune. Si mi-a placut sa vad ca ESP-ul intra grijuliu de fiecare data cand faceam pe zmeul cu volan in mana.
Am apreciat, de asemenea, instalatia audio si ergonomia generala a plansei de bord. Imi place designul, desi as fi apreciat sa am ecranul sistemului multimedia pozitionat la nivelul ceasurilor de bord.
Am ascultat, in proportie de 99% din timp, doar muzica de pe stick-ul meu USB care ma insoteste mereu cand testez masini, astfel ca am apreciat claritatea instalatiei audio, care a redat aproape toate genurile de muzica, plecand de la 2Pac si ajungand pana la Linkin Park, via Joe Cocker, Queen si putin Vivaldi, cu un strop de Buddha Bar.
Buddha Bar a fost compania perfecta in perioada testului
Trebuie sa le multumesc inginerilor si proiectantilor casei franceze pentru ca s-au gandit la sufletul muritorilor de rand care mai iau cu ei o cafea sau ceva de baut, astfel ca am gasit un suport pentru pahare in spatele schimbatorului de viteze.
Ba, mai mult, Am apreciat si spatiul de depozitare din fata aceleiasi manete a schimbatorului de viteze, unde am putut sa-mi arunc tot ce aveam prin buzunare, dupa cum se poate vedea si in poze. Inclusiv cheile de la casa, la un moment dat.
La baza consolei centrale se afla un spatiu util pentru maruntisuri si/sau telefon
Cel mai misto moment petrecut la volanul lui DS4 a avut loc intr-o seara, cand am fost invitat la ziua unui prieten, care este si unul dintre cei mai renumiti creatori de moda din Romania.
De fapt, a mai fost un moment misto, cand s-a lasat cu cheesburgeri mancati in miez de noapte prin Corbeanca, dar asta nu se pune. Pot spune ca se poate sta la vorba in DS4 pana cand ramai fara vorbe. Sau benzina. Sau pana cand apare un taranbete cu un Suzuki Swift, cu numer de IF, de pe care cadeau tablele, dornic de manevre a la Gymkhana prin parcarea plina de masini.
Nu am vrut sa ma trezesc cu trompeta lui infipta in usa, astfel ca am fost nevoit sa plec de acolo.
Bordul este aproape perfect. As fi apreciat daca ecranul central ar fi fost la acelasi nivel cu indicatoarele de bord
Revenind la primul moment misto, am acceptat cu placere invitatia si am mers la petrecerea ce se tinea intr-o eleganta vila din plin centrul Bucurestiului.
Am ajuns cu masina pana in fata casei, prin zapezi ce depaseau deseori nivelul pragurilor. Am parcat. Am urcat. Am petrecut. Am vorbit si am povestit, mi-am facut prieteni noi si a venit momentul sa plec.
Venind cu masina, am ales sa nu beau alcool, astfel ca m-am oferit sa fiu soferul de serviciu.
Si, iata-ma in fata vilei, cu un Coupe-cu-patru-usi-crossover-hot-hatch insotit de 4 pasageri! Si iata cum au incaput, fara probleme, 3 pasageri pe bancheta din spate destinata bagajelor, zice lumea, si am plecat sa-I duc pe fiecare acasa.
Si aici au inceput discutiile amuzante.
Am dus doi barbati si doua femei. Si a inceput un dialog savuros, pe care trebuie sa-l limitez:
– Ce masina e asta?
– Pare BMW
– Nu, zic eu, este un Citroen.
– Ce Citroen e asta? Nu am vazut in viata mea asa ceva. Dar e frumos. Frumos rau.
– Chiar e Citroen? Am vazut o emblema dubioasa pe usa (pe stalpul B, n.r.)
– Da, este emblema DS4, pentru ca linia DS este o linie de lux inventata de Citroen.
– Serios? Nu faci misto?
“Deloc”, concluzionez eu, in timp ce dadeam cu spatele pe o alee lunga de vreo 40 de metri.
“Fata, asta nici nu se uita in spate. Cum naiba poate sa conduca doar uitandu-se in oglinzi?”, intreaba o pasagera, mai stresata decat daca ar fi condus ea, legata la ochi.
Volanul, desi pare plin de butoane, permite controlarea majoritatii sistemelor aflate la bord
M-am simtit flatat si am livrat pasagerii in siguranta, profitand de ocazie sa-I intreb cum li se pare masina.
Concluzia a fost unanima.
Citroen este o masina “foarte misto” si putina lume crede ca o masina frantuzeasca poate concura fara probleme in clasa premium, dar sunt aici sa le spun ca se inseala.
Citroen DS4 este, cel putin, o alternativa viabila pentru orice compact premium disponibil pe piata in momentul de fata, iar raportul pret/calitate este greu de atins sau depasit de competitie.
Cu o alura ce mi-a adus aminte de un Rottweiller bine dresat, Citroen DS4 mi-a facut o impresie foarte buna.
