Acasa » Eco » Important la Frankfurt: Epilog

Important la Frankfurt: Epilog

Postat in 2 octombrie 2017
/
Comments are off for this post

de Dragos Grigore

 

Ultimii, dar nu cei din urma, au fost cei din grupul VAG. Hala 3.

In parcarea din fata halei cu numarul 3 erau aliniate cateva Bentayga si Mulsanne, ca un fel de “preview of things to come”.

Odata intrat in hala, in partea stanga, tronau Bentley-urile. Un Mulsanne de un albastru electric atat de intens incat ma dureau ochii, statea cuminte, inspirand eleganta si aroganta. SA fim seriosi. Nu e nimic subtil la behemotul asta.

Apoi, cel mai frumos Bentley. Din punctul meu de vedere. Si singura masina cu care as pleca de la Frankfurt, daca ar fi dupa mine. Asta ca raspuns la intrebarea unui prieten. Bentley Continental GT.

Habar nu am ce culoare e, dar este un soi de rosu spre aramiu. Si frumos din orice unghi il privesti.

Ca o nota personala, as fi preferat sa fie British Racing Green, dar asta este alta poveste.

Toate elementele primului Conti GT modern au fost rafinate si distilate intr-o silueta care nu mai arata ca un elefant dopat, ci ca un GT care te imbie sa pui manusile de condus si sa pleci la drum, de preferat pe o sosea de coasta.

Dupa Bentley, la cativa pasi, se afla Bugatti. O bestie din fibre de carbon si aliaje exotice cu un calandru bizar. Cu totii stim calandrul oval al masinilor Bugatti. Doar ca pe modelul expus, era vopsit un numar: 42. Explicatia este tiparita pe peretele din spatele modelului expus.

Bugatti Chiron a stabilit un nou record mondial de accelerare, cu plecare de pe loc, urmata de franarea pana la oprirea pe loc: 0-400 km/h -0 in 42 de secunde… Asta e nebunie curata.

Si poate fi cumparata daca ai vreo 2.5 milioane de euro si noroc sa prinzi un loc in linia de fabricatie in urmatorii 2 ani.

Daca forma exterioara vorbeste de la sine, fiind un exemplu clar de “forma urmeaza functiei” imbinat cu eleganta frantuzeasca, pe mine m-a interesat altceva si am fost norocos sa-mi pot satisface curiozitatea. Motorul.

Grupul motor-cutie de viteze era expus separat, iar asta arata ca pana si ei stiu ca au facut o bijuterie.

Toata herghelia pornita parca din focurile iadului, isi are originea in alte focuri. In focurile celor 16 cilindri montati in W, care duc capacitatea cilindrica a motorului la o frumoasa cifra: 8000 cmc. Ajutati, evident, de patru turbocompresoare, pentru o eficienta marita.

Pentru comparatie, primul motor, despre care stiu, din istorie, capabil sa produca 1500 CP si sa nu explodeze dupa 5 ore, a fost DB 605A. Faimosul V12 produs de Daimler-Benz si care a fost montat pe Messerschmitt-urile BF109 care au dominat cerul in al Doilea Razboi Mondial. Si care aveau o cilindree de … 35.700 cmc… Acum sper ca intelegeti de ce ma minunez.

Dupa Bugatti am ajuns la fratii produsi in S’ant Agata Bolognese. Lamborghini.

Italienii au adus la spectacol doi bolizi.

Primul era un Aventador S  Roadster. Tot albastru. La cat albastru am vazut, ma mir ca nu am ramas orb…

Revenind la decapotabila italiana, eu cred ca isi are locul intr-o galerie de arta, mai degraba, decat intr-un garaj.  SA nu amintesc de arabii aia idioti care le tureaza prin Londra sau Miami pana cand iau foc motoarele.. Sacrilegiu!

Langa roadster statea cuminte fratele mai mic, dar la fel de “rau”: Huracan Performante.

cei 640 de cai putere de sub capota, produsi de V10-le cu cilindreea de 5,2 litri, il ajuta sa atinga prima suta de km/h, cu plecare de pe loc, in 2.9 secunde. A doua suta de km/h se atinge in 6 secunde, tot cu plecare de pe loc.

Viteza maxima? 325 Km/h, limitata. Cea teoretica este de 351 km/h, dar ramane pe hartie.

Deloc rau, nu-i asa? Nici nu m-am uitat la pret, dintr-un motiv foarte simplu. Nu mi-l permit, asa ca nu are rost sa-mi fac sange rau.

Dupa Lamborghini am luat hala la cercetat sistematic, astfel ca am ajuns ls Skoda.

Stiu, dupa Bentley, Bugatti si Lamborghini, Skoda e ca un fel de sifon dupa ce ai baut un Armagnac fin. Dar, pe de alta parte, astea sunt masini de oameni normali, asa ca nu are sens sa comentez.

Primul model la care m-am dus a fost noul Karoq. Care-mi pare un soi de Tiguan XL rebranduit. Cine ma cunoaste, stie ca nu mai sunt fan VW de vreo 5 ani, dupa ce am avut Touareg pret de alti 5.

Designul actual al celor de la VW mi se pare la fel de emotionant precum cel al unei caramizi. Iar ergonomia interiorului imi displace fundamental. Nu este rea, dar nici grozava.

Revenind la Karoq, am fost impresionat de marime. E mare. Imi place. Stiu ca sunt cateva, deja, prin Bucuresti, si mi-au placut pentru ca sunt mai inalte decat Kia Sorento pe care-l conduc, care, din pacate, a devenit crossover, in loc sa-l lare SUV. Asta e, nu le poti avea pe toate.

Interiorul este tipic Skoda, cu o proportie echilibrata de piele si plastic. Ce nu e piele este plastic, iar asta deranjeaza la un moment dat.

Am apreciat instrumentele de bord afisate pe un display LCD, dar sunt sigur ca asta este, in bunul spirit Skoda/VAG, o dotare optionala.

Scaunuele sunt confortabile, iar pozitia la volan este chiar buna.

Locurile din spate sunt si ele primitoare, fiind confortabile si la drum lung, din ce mi-am putut da seama. Protbagajul este si el incapator, mai ales daca tinem cont de faptul ca va putea primi 2 pasageri in plus. Pe scurt, daca pretul este bun, Karoq este un SUV de luat in considerare.

De la Karoq m-am dus direct la conceptul electric al cehilor: Vision E. Unde am avut un deja-vu.

Ori mi se pare mie . Ori sunt al dracu’. Ori designerii europeni au ramas fara idei. BMW are Vision Dyamics. Skoda are Vision E. MErcedes-Benz are Vision Maybach/Vision AMG Gran Turismo…

Nu stiu ce fumeaza astia, dar toti au viziuni. Si o lipsa totala de imaginatie.

Aeoi vine designul, per se. Bai nene. Toate sunt un soi de berlina, stilizata, usor inaltata. Fiind toate electrice, s-a renuntat, evident, la calandru, al carui scop era de racire a radiatorului cu care era dotat motorul cu ardere interna. Dar, calandrul mai avea si un alt scop. Dadea o identitate de marca masinii. Recunosteai ce vine spre tine de la 1 kilometru.

Acum au devenit toate fade, terne, geometrice. La fel de emotionante precum un smoothie facut cu spanac si cirese…

Am tras cateva poze si am plecat bombanind, indreptandu-ma in habar-nu-aveam-ce-directie.

 

Si am ajuns la Porsche. Acolo am mangaiat cu privirea un legendar Porsche 959. Taticul tuturor super/hipercarurilor actuale. O masina atat de misto si performanta incat a dat cosmaruri celor de la Ferrari si Lamborghini.

Dupa 959 am ajuns la noul Cayenne. Un SUV in fata caruia ai 2 optiuni. Iti place sau nu. Simplu.

Mie imi place. E mare, puternic si pare musculos. Ca un atlet intr-un costum cambrat.

Interiorul arat bine, mult mai bine decat cel din generatia curenta. Multe ecrane, design simplificat, adio butoane aruncate peste tot.

Apoi Panamera. Care este interesant, dar mie nu-mi place.

Sa fim intelesi, nu as da cu bata in parbriz daca mi l-ar aduce cineva drept cadou. Dar eu nu as da bani pe el. Este un “ceva”, dar nu este pentru mine. Sunt un tip de moda veche.

Daca vrei limuzina, iti iei Clasa S sau Seria 7. Daca vrei masina sport iti iei 911. Simplu.

Ca tot am vorbit de 911, am dat o fuga in coltul lui. Acolo am vazut noul GT3, care este un demon sub acoperire, capabil sa atinga 340 Km/h.

Alaturi de el, alt demon. Fara acoperire. Porsche 911 GT2 RS.

O bestie cu o caroserie “mutilata” cu insertii din fibra de carbon si ranforsari de parca ar fi facut sa treaca prin ziduri. Si un eleron gigantic pentru a suplimenta apasarea puntii spate. Apoi am aflat de ce.

Motorul a fost impins pana la 700 CP, iar ornamentele din caroserie nu sunt ornamente. Chiar indeplinesc functiile cerute: alimneteaza cu aer sau asigura evacuarea aerului din zonele solicitate termic, cum ar fi franele.

Daca Huracan Performante vi s-a parut impresionant, 911 GT2 RS este si mai si. Prima suta de km/h se “executa” in 2.8 secunde, iar viteza maxima, realizabila, este de 340 Km/h.  Era sa uit. Porsche 911 GT2 RS este cel mai rapid automobil de serie care a alergat pe Nurburgring. 6 minute si 47.3 secunde. Pe locul doi se afla acum, ati ghicit, Lamborghini Huracan Performante.

Dupa Porsche am ales sa inchei vizita in hala 3 cu compania principala a grupului VAG. Cea care da ora exacta: Volkswagen.

Primul model vazut a fost T-Roc, despre care am scris si noi cu ceva timp in urma. Un soi de SUV/Cross-over baza pe platforma lui VW Polo, din ce stiu.

Si alt deja-vu. Butoanele, insrumentele de bord…toate sunt aceleasi ca la restul marcilor din grup, vezi Skoda. Care nu este nu lucru rau, neaparat, dar deranjeaza.

Bine, ca Smart, ForTwo sau ForFour are butoane de Renault Twingo, este cam la fel de deranjant.

La capitolul concepte, am vazut ID, aceeasi ciorba reincalzita: un automobil electric, cu hayon, fad ca un pahar cu apa.

Da, este futurist si arata bine, dar nu imi salta pulsul nici macar cu o bataie pe minut. Iar, pentru mine, asta e scopul unui concept. Sa genereze un soi de emotie, o placere…ceva. Nu e cazul la VW.

Langa ID era ID Crozz. Ciorba electrica cu garda inaltata. Macar asta era rosu.

Si, in sfarsit, ceva dragut. Volkswagen Bus/Transporter electric. Stiti dubita hipiotilor?

Ei bine, macar aici au lovit tinta fix in mijloc. DAca vor face un model de serie similar cu modelul expus, este clar. Vreau si eu unul.

Absolut superb.

Ce mi-a placut? In primul rand, pedalele. Pedala de acceleratie are simbolul “Play”, iar cea de frana “Pauza”. Cool, nu?

Interiorul este spatios si curat/aerisit, care imbie la calatorii alaturi de cei/cele dragi.

Per total? Place. Mult.

Observatie: toate modelele ID au niste dotari “bizare”. Camere de luat vederi in manerele usilor, niste cilindri mobili care ies din “colturile” plafoanelor… Asta inseamna un singur lucru.

Volkswagen nu va produce doar masini electrice, ci vor sa intre puternic pe piata automobilelor autonome. Ramane de vazut ce iese.

In timp ce ma indreptam spre iesire, am realizat ca am uitat o marca. Audi. Asa ca am dat roata cu ochii prin hala sa vad unde e si m-am indreptat spre ei.

La audi am vazut noul A8, care nu ma impresioneaza absolut, dar absolut deloc.

Si doua concepte.

Primul concept se numeste ELAINE, ca tipa din Seinfeld. Un soi de… ati ghict. Berlina, electrica usor inaltata.

Sa ma bata mama… Daca iei emblema AUDI si pui Dacia, nu se observa nimic. Zero personalitate.

Lanca Elaine era AICON. Care, probabil, prefigureaza tendinta din clasa de lux.

O balena de vreo 5 metri, cu interiorul cat o sufragerie si roti cu jant de 26 de inci. Da, ati citit bine. 26.

Fiind dotate cu motoare electrice, aceste masini sunt dotate, in prezent, cu roti cat mai mari, ca diametru, si inguste ca latime, pentru limitarea rezistentei la rulare.

AICON este mai dragut, dar la fel de tern.

Asta nu inseamna ca m-ar deranja sa am unul, dar am ramas cu un gust amar.

Cu exceptia celor de la Renault, care pastreaza reminiscente de biodesign, toti producatorii merg pe concepte cu muchii, taiate intr-un “edge-design” exagerat. SI fara nici un pic de identitate de marca.

Asta e concluzia mea dupa 2 zile de salon si vreo 40 de km de mers pe jos pe strazi si printre masini.

Sper ca v-a placut.

 

 

 

Articole similare