Traim vremurile celor mai gretoase stiri din sport. Si as fi perfect de acord cu asta, daca toate celelalte aspecte ale vietii cotidiene s-ar situa de la exceptional in sus. Ca sa vezi, nu e cazul. Romanii formeaza un popor foarte-foarte prost care, fata de de alte popoare foarte-foarte proaste, are un cusur in plus. Un defect letal pentru orice sansa la un viitor decent: nu (mai) stie sa se revolte. Cand nu se fasaie pe Facebook ca o butelie defecta, implora ajutorul Celui de Sus pentru bunastare; bonus, se taraste in genunchi dupa ce a pupat oase sa nu creada providenta ca-s rugile la misto. Din cand in cand, o mai pune de-o brasoveanca sau topaie Meneaito in grupuri nesemnificative numeric, in ceea ce presa numeste mitinguri sau proteste. Dar nu-l vezi sa traga hangerul din teaca si sa decupeze piese de puzzle din pielea politicienilor corupti (pardon de pleonasm).
De aia romanache-lache-pulache are lichelele pe care le merita in parlament si guvern, tot de-aia are parte de spalatura de creier pe care i-o servesc scolile si mass-media pe post de educatie. Iar, odata ajuns cu creierul in faza de IQ al unui brat de stevie, poate consuma orice i se baga pe gat. Beleste ochii catatonic la regii penibil-senzationiste promovate drept reality-show-uri, reluarile reluarilor unor filme difuzate initial pe vremea cand Iliescu il pacalea a treia oara, halit de cacat securisto-comunisto-interlop in talk-show-uri inscenate si, nu in ultimul rand, informatii complet irelevante despre evenimente avand legaturi foarte vagi cu singurul sport discutat in Romania: fotbalul.
Desigur, cu ultimele nu este hranit tot timpul, ci doar in lunile de iarna, cand majoritatea campionatelor intra in pauza. Nemaiavand meciuri de analizat, reporteri si moderatori pornesc moara stirilor can-can-iste, gen in ce pozitii isi fute Messi amanta si de unde s-a imbracat ultima data Alibec. In acelasi timp, aiurea in lume, se desfasoara turnee si/sau etape spectaculoase din lumea schiului, patinajului sau bobului, cu rezultate senzationale si oameni care scriu istorie; romanul nu stie insa de ele, pentru ca se complace in a se informa despre ultima centurista sondata de Steliano Filip intre doua baterii de vin. Zi de zi absoarbe, exclusiv, acelasi tip de vesti fortat legate de fotbal, indiferent de anotimp, realitatea existentei altor sporturi si certitudinea ca, intr-un context de normalitate, sfera sa de interes ar fi fost mult mai larga. Si exact aceeasi senzatie o am cand citesc testele auto.
Pionerii industriei si-au probat creativitatea din ziua intai, cand intre automobil si caruta existau doar doua diferente esentiale: lipsa cailor si prezenta motorului (cu reciproca de rigoare). Unii au preferat masinile descoperite, in timp ce altii au instalat consumatoare de petrol pe sarete cu pereti, usi si plafon. Dezideratul numarul unu a fost totusi viteza, drept pentru care progresele incipiente in domeniul aerodinamicii au avut ca rezultat aparitia modelelor sport, usor de identificat dupa caroseriile mai joase, mai plate si mai alunecoase. Imaginand un repede-inainte, poti descoperi stramosii break-urilor, SUV-urilor, sedanurilor si hatchback-urilor zilelor noastre. La ora citirii acestui paragraf, s-a ajuns la o diversitate aproape ridicola de clase, nise si caroserii, fiecare etaland o suita de insusiri mulate, intr-un scenariu ideal, pe gusturile si nevoile clientilor vizati.
Mai concret, cum nu vezi diabetic cumparand amandine, asa nu o sa vezi nici mamaie din Florida interesata de un discount la Subaru WRX STI. In alta parte a lumii, un viitor babac pregateste marea decizie: sedan compact diesel sau pariu sigur pe un portbagaj de combi? Asta e – pana sa-si puna saiba pe dest, se foia intre TT second-hand, BRZ sau MX-5; acum, foieste doar pagini de net cu pozele alora, scapand cate o bala pe tastatura. Si nici cu vreun break pe care scrie GT sau ST nu tine, caci riscul de a experimenta un facalet in moalele capului la prima tentativa de a-l imita pe Loeb e mult prea mare. Incapator, confortabil si modular isi fac loc in discursul revizuit, inlocuind teribilisme gen motoare coxate, mers ca pe sine de tren si directii chirurgicale. Ori, despre aprecieri ale valorilor dinamice citesc indiferent ca sunt interesat de prestatia unei KIA Cee’d ori de cea a unui Porsche 911 GT3 RS. Ceea ce e stupid. Si ma intreb “De ce?”.
Pentru o vreme, am trait cu impresia ca lumea chiar asta vrea sa lectureze. Ca proverbialul copil din sufletul fiecarui adult chiar e atat de tampit incat sa cumpere un Touran TDI pentru a-l sofa in ritm de viteza in coasta. Si, vezi Doamne, are nevoie de specialistul in pilotaj de la revista X sau site-ul Y sa-i explice cum sta treaba cu subvirarea, transferul de mase si stadiul de autism al directiei. Apoi, am avut bafta sa schimb doua vorbe cu niste neni al caror singur numitor comun erau banii. Foarte, foarte multi bani. Pe scurt, respectivii isi permit cam orice masina pentru care presarul roman suge pula de importator cu abnegatie, doar-doar i-o lasa-o pe weekend sa-si duca copii la munte sau sa futa o proasta agatata intr-o cafenea de fite. Si asta doar daca vorbim de mijlocul de transport hamalit zi de zi: ma indoiesc ca genul de bijuterii scoase la ocazii speciale, gen Ferrari, Lamborghini sau Aston Martin au fost mirosite de mai mult de 2% din jurnalistii lui peste.
Ei bine, respectivii interlocutori – in cvasimajoritatea lor indivizi trecuti de a doua varsta, avand familie si copii – au marturisit ca nici ei, nici amicii ori partenerii de afaceri n-au pretins vreodata limuzinelor de serviciu sa sara din viraj in viraj ca o capra de munte. “Nu pentru asta am luat-o”, se repeta obsesiv cu fiecare personaj intrat in vorba. Mai mult, vreo doi dintre ei s-au plans ca n-au reusit niciodata sa citeasca (in romana) o poveste relaxanta cu si despre masini, abundand de opinii intemeiate si potrivite in contextul vehiculului testat. In schimb, doar pseudopasiune latrata cu spume la gura de fel si fel de ageamii, a caror prima si unica grija odata parasita curtea dealerului este sa faca acul turometrului elice. Indiferent pe ce au pus mana. De-aia, bah, presa auto e in moarte clinica de ani de zile, iar voi inca dati vina pe o recesiune demult istorie, in loc sa va recititi dejectiile inainte de a le da la tipar.
Si, daca aveti impresia ca doar astia au o problema in a va cumpara curpapirul cu pretentii de reviste, mai ganditi-va odata. Caci, asa cum ei sunt atrasi de relatari expresive privind calitatea tapiseriei, raportul plastic versus furnir, confortul trenului de rulare si/sau masura in care high-tech-ul poate fi considerat user-friendly, s-ar putea ca pe vecinul de la trei sa-l intereseze la ce costuri de intretinere sa se astepte daca vrea sa treaca de la Logan la Octavia “unu-doi”. Iar pe Gicu, cumnata-tu, daca poate tranti continutul unui carucior de Kaufland in portbagajul Espace-ului, cand toate scaunele sunt in pozitie. Problema nu e ca nu vorbiti despre lucrurile astea, ci ca o faceti amintind de un copil caruia i se promite ceva bun daca termina bolul cu supa nasoala: il rezolva la repezeala, inventand grimase cu fiecare lingura sodomizandu-i papilele gustative. N-o sa va vina sa credeti, dar reactia unui profesionist e taman la polul opus: cu fiecare cuvant si fraza, demonstreaza ca adora nenorocita aia de supa. Ca nu v-ati facut restaurant sa gatiti pentru voi.
Cand cineva se informeaza despre un SUV oarecare, sunt sanse foarte mari sa vrea sa afle cat de bine puncteaza la capitolele pentru care a fost construit. Logica elementara, in pula mea. Si se aplica pentru orice alt gen de masina care-ti trece acum prin cap. Sa imi insiri pe juma’ de pagina despre cum se descurca Toyota Prius la limita este ca si cum mi-ai spune ca te-ai dus la curve si ai ales-o pe aia care a facut cele mai multe flotari. O sa inteleg ca ai un fetis ciudat, dar mai ales ca esti plictisitor si neinteresant precum labarii relatand despre pozitiile in care isi fute Messi amanta.
