Tabula rasa

Acesta este efectul post factum al intalnirii cu BMW X5 40d.
Imi dau seama ca lumea se schimba si trebuie sa tin pasul cu ea, altfel raman in urma de tot.

Cine a mai citit putina filozofie, sau chiar a parcurs lucrarea De Anima scrisa de Aristotel in secolul 4 i.e.n., va spune ca am folosit gresit expresia care defineste starea mintii umane inaintea unui act de cunoastere. Expresia de mai sus face referire la faptul ca mintea este la fel ca o tablita de scris goala (tabula rasa – pentru ca in antichitate erau utilizate tablite de lut sau ceara, care se radeau, nu se stergeau), inainte de a inregistra un eveniment sau o experienta.

Ei bine, mie mi s-a intamplat exact invers. BMW X5 40d mi-a sters tot ce stiam despre SUV-uri, la fel cum testul cu Seria 5 mi-a schimbat parerea despre motoarele diesel.

Trebuie sa incep cu o pozitie personala. Ma enerveaza, la propriu, strategiile de marketing actuale, care nu stiu ce acronime sa mai inventeze (SUV, SAV, SUT etc).
Pentru mine lucrurile sunt extrem de simple, pentru ca atunci cand vorbim de automobile 4×4 avem doua categorii mari si late: SUV-uri, din care consider ca face parte si BMW X5, respectiv off-roader-e (vezi Mitsubishi Pajero, Nissan Patrol, Toyota Land Cruiser sau Jeep Wrangler).

Nu inghit gogoasa conform careia BMW este SAV (Sport Activity Vehicle) doar pentru ca nu se poate aventura pe unde alearga dezinvolt un Defender.
Si nici faptul ca Land Cruiser, cu sasiul sau separat, este un SUV.
Daca Land Cruiser e sportiv, atunci eu sunt noul Gica Hagi al Romaniei!
Revenind la BMW X5 – si noua mea revelatie filozofica –, trebuie sa dau o explicatie de ce sunt atat de cazut pe spate cu BMW.
Toata lumea, care ma cunoaste, stie ca imi plac autobuzele. Adica masinile mari, cu tractiune 4×4 si cu motoare puternice. Puternice nu pentru a ataca prima suta de kilometri pe ora in 5 secunde, ci pentru a putea pune in miscare animalul. Tinand cont ca un asemenea automobil are peste doua tone, uneori chiar si aproape trei tone, am acceptat ab initio ideea unui consum de combustibil care, de multe ori, depaseste 20-25 de litri la 100 de km parcursi in oras. Asta cand vorbim de un motor aspirat, pe benzina, pentru ca, pana de curand, doar motoarele acetea imi placeau.

||||
Patru ani de zile am acceptat ce am scris mai sus si am fost extrem de multumit de ce conduceam. A fost masina vietii mele si prima dragoste cu patru roti.
Daca aducem in discutie un agregat diesel supraalimentat, vorbim despre o economie de combustibil de 10-15%, in conditiile in care motorina aditivata este mai scumpa decat benzina. Iar pretul de achizitie al “D�-ului este mai mare decat cel al variantei pe benzina, cu aceleasi 10-15 procente.
Sa nu mai spun de lag turbo, trancanit in habitaclu si pornirea la temperaturi negative, cand masina se scutura mai rau decat un caine ud iesit din apa.

Si iata-ma ajuns in 2011, cand datele problemei sunt substantial schimbate si trebuie sa fac un test cu BMW X5 40d. O masina bine cunoscuta mie, pentru ca am avut una mai acum vreo trei ani, dar in versiunea 30d.

Nota bene pentru pilotaj, dar la capitolul confort era praf!
Fiecare drum facut prin \”craterele\” din Bucuresti era doar un alt prilej pentru ca urechea mea interna sa fie zdruncinata la fel de rau ca in \”vremurile bune\”, cand imi luam pumni si picioare in cap la antrenamente…
Am asteptat cuminte sa soseasca ziua in care era programat testul cu BMW X5 40d, desi eram cuprins de o curiozitate amestecata cu nepasare.
Imi ziceam ca este aceeasi masina cu doua-trei butoane in plus si un motor optimizat… Ce bine ca nu am gandit cu voce tare in clipele alea.

Iau masina de la sediul BMW Romania si plec fara sa ma uit prea mult la interior. Cu exceptia butoanelor suplimentare ale controller-ului iDrive, nu vad nimic nou.
Dau cateva telefoane si ma pregatesc sa o iau catinel spre Brasov. Deja adunam, iar, gloante pentru X5.
Nu am reusit sa conectez telefonul la sistemul Bluetooth al masinii si am fost nevoit sa conduc cu aparatul la ureche pana am terminat toate discutiile. Dupa ce termin discutiile, pun telefonul intr-unul din cele doua suporturi pentru pahare si imi atrage atentia ceva la partea inferioara a bordului, desi nu imi dau seama ce anume e schimbat…
||||
Nu mi-am dat seama decat cand am ajuns la semaforul de la noul sediu al Primariei Sectorului 1. Bordul este imbracat in piele, integral.
Pai stai un pic, imi zic, asta e valabil doar pentru pachetul Individual!

Ma uit repede pe hartiile primite de la Alex si vad scris negru pe alb, la lista de dotari optionale: Pachet Individual. Thumbs up X5.
Daca ar fi avut si sistemul Head up Display, era masina perfecta de mers la munte, iarna, prin ceata deasa!
Imi dau seama ca ma incomodeaza haina de pe mine si ma uit pe unde pot sa opresc fara sa incurc circulatia. Opresc si ma imi atrage atentia butonul de deschidere electrica a hayonului, care se inchide la fel de electric. Iau fisa de test si notez cu plus si treaba asta.
Trag pe dreapta, arunc haina in portbagaj si cand ma urc la volan sa imi reglez mai bine scaunul, care are toate reglajele imaginabile (pornind de la spatarul fractionat, devenit un must-have in automobilele de lux, si incheind cu sezutul reglabil, ce-mi aminteste de BMW-ul M5 E39), trag fara chef de manerul portierei sa o inchid. Atunci am observat ca X5 are de acum sistemul soft-close pentru inchiderea usilor. Inca un plus marcat pe fisa de test.

Dupa ce simt cum scaunul ma ia in brate delicat, dar ferm, ca o mama care-si tine copilul, imi pun centura de siguranta, fac ultimul check-up si plec la drum.
Pentru ca era frig afara, iar motorul nu se incalzise inca, am incalzit scaunul soferului si am inceput sa butonez consola iDrive pentru a vedea ce pot regla din poigner. Am aflat repede ca pot regla TOT.
La fel de repede realizez ca pot sa stau o zi intreaga butonand fara sa descopar toate functiile, asa ca memorez doar ce ma intereseaza si las iDrive-ul in pace.

Norocul meu si al multor proprietari, deja, de BMW X5, este ca exista si butoane pe consola centrala care permit reglajele direct, fara a intra in meniul exhaustiv. Alt noroc este ca bavarezii au revizuit iDrive-ul, adaugandu-i taste suplimentare pentru accesarea directa a sistemelor media: CD, radio, navigatie si asa mai departe.

||||
Eu am apreciat, cel mai mult, butonul Back – un fel de Esc la BMW –, care m-a scos din niste meniuri din care-as fi iesit mai greu decat daca as fi fost in labirintul Minotaurului!
Introduc adresa de la birou ca destinatie a sistemului GPS si ma apuc sa conduc prin oras, doar ca sa vad cum se adapteaza sistemul la schimbarea de pozitie. Cu mici erori, cauzate, probabil, de cladirile inalte pe langa care treceam, sistemul imi oferea o ruta alternativa in maxim 20 de secunde de la iesirea de pe traseul oferit.
Asta e de real folos, mai ales pentru cei care nu cunosc orasul prea bine si sunt nevoiti, totusi, sa-l parcurga, sau daca esti ratacit direct prin ADN ca multi oameni pe care ii cunosc si nu se descurca nici cu harta in brate!

Prind un culoar liber, cu multe semafoare verzi sincronizate, si… cad in pacat. Pacatul vitezei. 305 CP si 600 Nm ajung instantaneu pe asfalt, enervati parca de cutia automata cu 8 trepte. Nu conteaza ca am atins 100 km/h in mai putin de 7 secunde. Ce conteaza, insa, este faptul ca, dupa vreo doua ore de abuz, pentru ca alt cuvant nu imi vine in minte acum, consumul mediu inregistrat era de 12 l/100 km.
Ma gandesc ca am uitat sa resetez computerul de bord si merg mai departe. Dupa alte 45 de minute de mini-liniute, ma uit din nou la cifra de consum. 11.8 l/100 km. What the (D)uck?!

Verific cifrele care indica apetitul declarat de constructor si raman masca: consum urban – 8.8 l/100 km.
Ma gandesc instantaneu la ce am invatat in facultate despre masurarea consumului urban, care se face pe standuri bla-bla… Niciodata, consumul declarat de constructor,mai ales cel urban, nu a avut vreo legatura cu realitatea…

Mai merg inca vreo doua ore, de data asta in stilul meu uzual, cand conduc atat de lin incat Jonathan doarme in scaunul lui de parca l-ar legana Raluca in brate! Am prins un moment de respiro si ma uit la consumul nou. 8.6 L/100 km!! Like… WOW!
Este pentru prima data cand merg cu o masina si inregistrez un consum mai mic decat cel declarat de constructor. Asta in Bucuresti. 2011.
||||
Ma refer la masini conduse prin Bucuresti, intr-un trafic normal pe strada, nu oras pustiu gen Londra in 28 days later…

Citandu-l, iar, pe Jonathan, fiul meu: pai in cazul asta, ce rost are sa dai o caramida de bani pe un SUV hibrid?
Fie el Lexus RX, VW Touareg ori Porsche Cayenne? Doar ca sa parchezi masina cu un bazait electric noaptea, sa nu se trezeasca nevasta cand vii prea tarziu de la intalnirea cu baietii? Sic transit gloria (hybridae) mundi…

Am mers cu masina la un mall din Bucuresti, unde parcarile subterane sunt facute pentru masini de jucarie si am folosit sistemul de monitorizare cu camere de luat vederi a spatiului din imediata vecinatate a masinii pentru a parca.
In conditiile in care a trebuit sa-mi fac loc in spatii in care de-abia ma descurcam cu un carucior de cumparaturi, sistemul asta a fost de un real folos. M-a ajutat sa ma strecor cu usurinta prin parcarea ingusta a mall-ului cu un SUV de aproape 5 metri lungime si 2 metri latime, iar camera de luat vederi care se activeaza la mersul inapoi, indica si traiectoria masinii in functie de pozitia volanului. Inca un plus pe fisa de test.

Cu ocazia asta am apreciat si spatiul din portbagaj, unde aveam deja caruciorul, pliat, al lui Jonathan, langa care am pus un bax de scutece si alte cumparaturi pe care le face oricine are un copil mic. In plus, mai exista un spatiu suplimentar in portbagaj sub panoul care reprezinta podeaua acestuia, suficient de mare cat sa tina o gramada de chestii care nu vrei sa fie la vedere.
Deja simteam cum se infiripa ideea de tati-mobil in minte, cu emblema BMW pe caladru si sigla X5 40d pe haion…
Arhivez ideea asta undeva in strafundul constientului si o tai spre Brasov. Asta dupa ce am refacut CD-ul oficial cu muzica pentru test drive, umplu masina cu trei prieteni, si ii dam bice spre Brasov, you know the drill…
Ca de fiecare data cand am luat o masina de la BMW Romania, am prins o ceata deasa ca pasla din filmele vechi cu Dracula.
Dimensiunile masinii mi-au dat incredere, datorita pozitiei inalte a postului de conducere si a vizibilitatii bune, iar combinatia motor diesel biturbo/cutie de viteze automata cu 8 trepte este o delicatesa pentru orice sofer.
||||
In timp ce conduceam, treptele de viteza se schimbau lin si fara sa simt cand se intampla acest lucru, iar, la nevoie, cand trebuia sa pun pe sosea cat mai multi cai, kick-down-ul retrograda cvasi-instantaneu doua trepte de viteza.
Mai repede am reusit sa retrogradez in modul manual, cand transmisia preschimba instantaneu in miscare orice comanda primita.
Singura veriga slaba, facand referire strict la comportamentul dinamic, au fost rotile, cu jante de 18 inch si anvelope de iarna. Practic, simteam diferenta intre ce vrea masina sa faca, recte cum sa se aseze pe drum, si cum o facea in realitate.
Un alt factor care a contribuit la aceasta nehotarare a fost drumul acoperit cu un strat fin de zapada murdara, suficient cat sa provoace interventia ESP-ului pe serpentinele de la Posada mai des decat respiram eu la volan.
Sistemele electronice de la bord, la care s-a adaugat si eficienta farurilor adaptive, m-au ajutat sa pot conduce in siguranta, chiar daca mergeam cu viteze mai mari decat de obicei.
Mi-ar fi placut, totusi, sa gasesc in lista de dotari a masinii si tehnologia Dynamic Drive, ce permite modificarea parametrilor suspensiei, motorului si directiei active, ultima permitand o manevrare mult mai usoara a X5-ului la viteze reduse de deplasare.
Am apreciat, in schimb, suspensia pneumatica cu functie de pastrare a garzii la sol (auto-leveling) care este controlata si de sistemul Adaptive Drive, chiar daca ea este prezenta doar la puntea spate. Chiar este confortabila, inclusiv la denivelari mari, gen limitatoare de viteza montate pe asfalt, dar nu da senzatia de barca pe valuri cand ataci virajele…
O alta dotare misto este sistemul Auto-hold. El actioneaza asupra franelor cand masina este in repaus dar cutia de viteze este in pozitia Drive, astfel incat soferul poate sa-si ia gandul de la pedala pentru frana de serviciu si, in plus, cand SUV-ul opreste la un semafor montat, sau nu, in varful dealului�, el sta pe loc.
Desi este o inovatie placuta, m-a facut sa ma simt inutil, asa ca am dezactivat-o dupa cateva minute de mers. Cred, insa, ca va avea priza la nenumarate femei care se vor trezi in postura de sofer/proprietar de X5, pentru ca se vor putea farda in liniste la semafor fara sa mai plece masina de pe loc.
||||
Nu sunt misogin aici, pentru ca am vazut cu ochii mei cum a plecat o masina de langa mine cu o tanti care se ruja si s-a oprit frumos direct in derriere-ul masinii din fata ei…

Prea multe nu ar mai fi de spus. Nu am fost pe partia de schi din Poiana Brasov pentru ca nu era zapada aproape deloc, iar pe pamant ud, unde zapada tocmai se dezgheata, nu am fost curios sa merg de teama sa nu raman impotmolit in vreo zona saturata cu apa.
Imi aduc aminte ca, in timp ce ne indreptam spre Bucuresti, ma simteam din nou ca un elev, cu mintea golita de orice informatie inutila, si pregatit sa invat din nou. Mintea mea era o tabula rasa, gata sa fie scrisa, din nou, cu informatii noi si importante pentru ce vreau sa fac in vremurile ce vor veni.

Dupa ce am mers fix 590 de kilometri cu BMW X5 40d, m-am simtit ca acum sase ani, cand am luat un VW Touareg pentru test drive si m-am indragostit de el.
In incheierea testului, eram la BBC Top Gear pe vremea aia, am spus ca asta e urmatoarea mea masina. Si asa a fost.
Ei bine, in momentul de fata, bate un vant, de fapt, mai degraba, un fel de uragan Katrina, al schimbarii prin viata mea, dar e irelevant in discutia asta si tocmai de aceea am de gand sa fac o alta promisiune de care am de gand sa ma tin.
Urmatoarea mea masina va fi BMW. Obligatoriu X5 40d.