Nu putini au fost cei care au ridicat din sprancene cand au asistat
la lansarea modelului DS4 al casei franceze.
Trebuie sa recunosc faptul ca am fost unul dintre acei oameni.
Se intampla anul trecut la o un local elegant, in incinta
patioarului Floreasca.
Am avut ocazia sa vad un amestec eclectic de elemente si influente
ce poarta caracteristicile marcii franceze si a Frantei insasi.
Am vazut un SUV compact-coupe-turbo, alb…
Apoi am pus mana pe el, i-am deschis portiera, crezant ca e un coupe
clasic.
Gresit!
Exista patru portiere la DS4, cele din spatea vand manerul mascat, a
la Alfa Romeo, in partea superioara.
Aici am remarcat ceva… oarecum neplacut.
Geamurile din spate nu se pot misca deloc, fiind fixate in rama…
Un caz tipic de functia nu conteaza cand se deseneaza
!
forma
Am ramas surprins si am intrebat un oficial de ce s-a ales solutia
asta.
Daca l-as fi intrebat pe Cornel Dinu as fi aflat mai multe, cred, si cu un
limbaj cel putin la fel de elevat.
Am plecat de la premisa ca DS4 se adreseaza nonconformistilor si,
tinand cont de oarecum-precedentul stabilit de Mazda RX-8 cu ale
sale mini-suicide doors
, nu prea conteaza acest detaliu. Mai
ales daca ai copii mici care vor sta in spate, pentru ca ai scapat
de stresul ca vor deschide geamurile in mers.
Pentru cei care nu au copii pare o tampenie, dar va asigur ca nu e un sentiment
dragut sa vezi in oglinda centrala cum copilul tau, respectiv al
meu, sta si se uita pe geamul larg deschis pentru ca ai uitat sa
blochezi comenzile…
Dar, e timpul sa astern impresiile mele despre DS4.
Lucrurile sunt mai simple pentru ca am mers deja cu doua versiuni
ale lui DS3, de care m-am atasat ca de un prieten bun si o masina
superba. Astfel ca nu mai stau acum sa ma gandesc care e treaba cu linia DS. Stiu ce vor francezi si ii inteleg, dar ii si sustin.
Am avut primul contact cu masina de test, evident, in parcarea din
Metropolis Center unde isi are sediul Citroën Romania.
Am fost intampinat de o masina compacta, cu o caroserie ce parea ca
tradeaza niste muschi incordati, bine lucrati la sala, cu proportii
compacte.
Dupa ce am pornit motorul invartind cheia briceag (ar fi cazul sa
introduca un buton Start
cat mai curand, intre noi fie
vorba), mi-am luat ramas bun de la PR-ul Citroën si am taiat-o spre
biroul din Cotroceni.
Nu inainte sa introduc nelipsitul stick USB care ma acompaniaza la
absolut toate testele.
Pe Calea Dorobantilor, in apropiere de ASE, am terminat de facut
setarile sistemului audio si am profitat de ocazie sa privesc
ambianta interioara intr-o superba lumina de sfarsit de zi.
Si nu am fost singurul. Am intors capete pe oriunde am aparut,
inclusiv in zilele urmatoare.
Si aici trebuie sa spun un lucru: francezii de la Citroën au facut o
treaba extraordinara.
Nu insist asupra bordului imbracat cu piele fina, si nu comentez nimic despre
cele cateva bucati de plastic care puteau fi de calitate mai
buna.
Am exemple de asa ceva inclusiv la BMW sau Audi. Deci nu e cazul
Am stat in fata biroului vreo 10 minute si m-am uitat la scaunele
din fata.
Sun extrem de confortabile, iar designul lor poarta esenta lui DS4:
design inainte de toate.
Sunt reglabile electric, iar pozitia lor poate fi memorata, desi nu
cred ca vreun viitor posesor de DS4 va imprumuta masina… Au suport
lombar reglabil, evident, electric si… functie de masaj!
Care a fost folosita cvasipermanent pe durata acestui test
drive.
Ergonomia sistemelor de bord este exemplara, iar numeroasele ecrane
LCD ofera absolut toate informatiile necesare direct in campul
vizual al soferului.
Cine ma cunoaste, respectiv cine imi citeste testele stie ca am o problema enorma vizavi de Citroën, care mi-a stricat, aproape, experienta traita la volanul lui DS3:suporturile pentru pahare.
Stiu ca nu-ti cumperi o geanta de la Louis Vuitton ca sa cari un salam, dar am fost nevoit sa imprumut Neverfull
-ul fostei mele sotii si sa-l umplu cu chestii trebuincioase lui Jonathan cand era bebelus si il caram dupa mine la cumparaturi: de la scutece si creme, pana la servetele umede si biberoane…
Revin la DS4 care, fiind construit pe platforma lui C4 era evident ca vor folosi
componente de la acel model, astfel ca nu voi comenta nimic despre acest
lucru.
Daca vreti detalii despre sistemele de bord, le puteti gasi in
testul cu Citroën C4.
In timp ce stateam intr-un scurt moment de reverie la Sinaia, ocazie
cu care am completat si fisa de observatii a acestui test-drive si mancat un mic-dejun pe fuga,
mi-am amintit o reclama veche.
Era prin 1996 si ma uitam intr-o vineri seara pe M6
ateptand emisiunea Turbo prezentata de
Dominique Chapate.
In calupul de reclame apare un spot publicitar in care un reporter
intreba un tip boem, artist, gata sa se urce la volanul ZX -ului sau (stramosul lui C4) : monsieur est ce que vous savez que votre voiture a
.
gagne le Dakar?
Iar tipul, care oricum traia pe un nor, nu
stie ce sa raspunda…
Reclama era de pe vremea cand Citroën domina Dakar-ul fara drept de
apel cu superbele sale ZX-uri Rally Raid, niste prototipuri
exceptionale din punct de vedere tehnic.
In acei ani, daca veneai la un resort de lux cu un Citroën XM,
nu comenta nimeni. Pentru ca nu aveau ce.
Avand aceste amintiri, probabil, francezii si-au pregatit reintrarea
in clasa de lux unde au stat zeci de ani la masa cu greii
germani.
Pentru ca tot am amintit de ZX-ul Rally Raid, voi vorbi despre
motor.
Este vorba despre nou-intalnita mea dragoste, si anume motorul de
1,6 litri, turbo, capabil sa arunce la bataie 200 CP oricand este
nevoie.
Curba de putere este optimizata perfect pentru acest automobil, iar
momentul maxim dezvoltat timpuriu, gratie supraalimentarii cu
turbina, de la 1700 rpm mentinandu-se cvasiconstant pana la 4500
rpm.
Motorul este foarte elastic si permite plecarea de pe loc cu treapta
a doua a cutiei de viteze fara probleme, aceasta caracteristica
fiind de un real folos in conditii de trafic aglomerat pentru
plecarile usoare.
La drum lung sta ca trenul pe sine, in ciuda garzii la sol evident
mai inalte decat a oricarui hatch compact si a jantelor cu diametrul
de 18 inci.
In curbe se simte un oarecare ruliu, dar masina sta ferm pe
sosea.
Mi-am permis sa conduc mai… extravagant
pe serpentinele
ce fac legatura dintre Sinaia si Pietrosita, unde, in ciuda gropilor
de pe sosea, am reusit sa scot mult din ce poate masina.
Si va anunt ca poate!
Acesta nu este un indemn pentru retardatii gata sa moara intr-o rapa
doar pentru ca au citit cateva randuri pe un website! Este o parere
subiectiva si are menirea sa dea incredere in aceasta masina celor
care o vor folosi cu cap.
Am ajuns, cu ocazia aceasta, in localitatea Glod. Da acolo
unde s-a filmat Borat.
O tiganie totala, la propriu si la figurat, de o mizerie de
nedescris.
Manelele si subcultura ingreunau aerul, iar pirandele cu dinti de
aur zambeau la trecerea chestiei
care le-a stricat
feng-shuiu’
limuzinelor germane ciocanite mai rau decat un ou
de Paste
Am oprit la un butic
sa-mi iau o sticla cu apa si ceva de
rontait si, aproape teleportat, a aparut la mine un jmechier
care asculta un
mezel
in boxe… Sau era o furtuna
. Nu stiu exact si imi fac mea culpa pentru lipsa mea de
informare in acest domeniu.
Cat baga fratioare asta? E Audi, nu?
E Citroën, si nu inteleg la ce te referi cand ma intrebi cat
baga.
Viteza, fratioare. Cred ca i-ai dat sa-i sara rotile…
Nu. Am mers cu 120, maxim, cand depaseam un TIR.
Frate, sa moara %(@#(%(%*@$*$(# cred ca-i dadeam pana-i sareau
bujiile!
Odata incheiat acest dialog oarecum jenant, am vazut ca, desi e
Citroën, iar baiatul nu a strambat din nas la auzul marcii, inspira
forta si putere.
Desi avea vreo 20 de ani, 325-ul cu care a venit, are totusi 192 de
cai putere. Deci are, cred eu, o oarecare experienta in condus
tipul.
Am plecat spre Sinaia cu acest gand in cap si cu Rammstein dat la
maximul absolut.
Lasand publicul needucat de pe marginea drumului cu gura cascata
care se uitau la mine ca la masini straine, la propriu!
Am continuat cu Faithless si apoi cu Julio Iglesias in incercarea,
aproape reusita, de a-mi spala creierul impregnat cu versuri care
povesteau ce vrea sa-i faca vartejul
unei fete, in cel mai
ne-romantic mod cu putinta…
Sunetul este clar, iar distorsiunile sunt minime, spre
inexistente.
Nu sunt un meloman si nici vreun muzician profesionist, dar am
suficienta experienta pentru clasa oamenilor normali incat sa spun
ca instalatia audio se aude foarte bine, fiind ajutata si de
subwoofer-ul instalat in portbagaj.
Am ajuns in Sinaia mai repede decat credeam si am inceput sa astern
ganduri si idei pe hartie.
Am in fata mea un hatch compact, inalt de un metru si jumatate (1526
mm ca sa fiu riguros), cu un ampatament de peste 2600 mm. Deci
sptios.
Portbagajul se incadreaza in limitele clasei si poate inghiti bagaje
cu un volum maxim de 359 litri, putand fi marit pana la 1021 de
litri daca se pliaza bancheta din spate.
Drumul de intoarcere spre Bucuresti a fost relaxant si rapid, iar,
in momentul cand am parcat masina in fata casei am stat si m-am
gandit daca a meritat, intr-adevar nota pe care am dat-o, una dintre
cele mai mari.
9,5 .Da, a meritat si o merita cu prisosinta.
Este parerea mea subiectiva si o mentin.
Citroën DS4 ofera lux adevarat, reinterpretat si reinventat.
Citroën a avut curajul si indrazneala sa aduca ceva nou intr-o epoca
in care toti constructorii isi sterg de praf vechile creatii din
epoci glorioase apuse si vin cu motoarele turate la maxim in
curentul neo-retro
.
Indiferent de unghiul din care este privit, Citroën DS4 surprinde.
Printr-un joc echilibrat de linii care se intretaie, se deschid si
se inchid armonios si fara cusur.
Privit cu atentia cuvenita, DS4 isi arata formele sculpturale si se
mandreste cu ele. Ca un atlet imbracat in costum si manierat.
Cand am facut sedinta foto am remarcat ca ornamentele din bara spate
au doar scop estetic!
Evacuarea gazelor arse de motorul turbo se face cu ajutorul unor
tevi de esapament mascate! Inca un exemplu ce subliniaza cat se
poate de clar intentia francezilor: DS4 este un vector de stil, un
fashion-statement
, care ofera celor pragmatici si un
automobil care se descurca cel putin la fel de bine ca orice alt
hatch compact.
Dar care intoarce privirile in orice intersectie, fie ea si intr-un
catun uitat de lume.
In continuare nu sunt de acord cu sintagma anti-retro
dar
sunt de acord intr-u totul cu linia DS.
Citroën DS4 poate fi parcat cu mandrie si fara niciun complex langa
un hatch premium german pe care-l poate privi direct in ochi
si, eventual, cu acea tusa de aroganta franceza.
Bravo Citroën. Encore!
