Ce-i asta frateeee?!!! Nava spatiala!!!
.
Cam asa a decurs reintalnirea dupa vreo noua ani, cu vechiul meu coleg Alepse (Alex Nastase) intr-o seara, la ora 21:30 langa Televiziunea Romana.
Pasionat de masini si un fotograf autoeducat, Alex Nastase, ale carui ganduri si impresii le puteti gasi pe www.alepse.com, a fost de acord sa ne ajute cu fotografiile de test drive, iar Honda Civic a fost prima sa victima
.
Reactia lui este normala pentru ca nu exista om, de presa sau nu, care sa nu ramana uimit de aspectul de nava spatiala al habitaclului noului Civic.
Bine, este vorba de ce stim sau banuim ca s-a afla in interiorul unei nave spatiale, pentru ca nu cred sa fi fost cineva intr-una reala, dar daca ar fi fost,cu siguranta ca Civic s-ar afla pe aceeasi orbita…
Nascut in 1973, Honda Civic a fost raspunsul industriei japoneze la criza petrolului din Orientul Mijlociu.
Criza are a transformat petrolul din ceva mai ieftin decat aerul intr-un produs de lux controlat de regimuri dictatoriale.
Continunad traditia si legenda, noul Civic vine sa ridice stacheta in ceea ce priveste designul, ergonomia si tehnologia.
Vreau sa incep cu designul.
Exteriorul este o evolutie mai mult decat evidenta a modelului anterior, de la care a pastrat doar cateva detalii.
In rest, totul este schimbat, iar toate detaliile au fost redesenate sau reproiectate, noua caroserie avand mai multe forme voluptoase decat o fotografie nud cu Monica Belluci!
In dreptul rotilor, caroseria a fost bombata pentru a sugera putere si dinamica, iar lampile stop, privite dintr-un anumit unghi, ies in exterior ca niste mici eleroane ce continua linia inferioara a geamurilor laterale.
Farurile pot lumina in functie de unghiul de bracare a rotilor, iar sistemul de spalare al acestora s-a dovedit foarte util, in special pe serpentinele rumului spre Sinaia, unde miliardele de insecte kamikaze (sau nu) au afectat serios capacitatea farurilor de a lumina drumul.
Interiorul este modern si contine sufciente indicii cui se adreseaza acest model: generatiei Playstation!!
Multitudinea de butoane dispuse in habitaclu, coplesitoare la prima vedere, ajuta controlarea acestui PSP cu patru roti. Sau Wii. Sau Xbox360. Sau ce consola vreti voi. Sa nu zica cineva ca sunt fan Sony.
Sistemul multimedia poate fi comandat prin apasarea pictogramelor (taciscrin), a butoanelor, prea mici, de pe margine sau a acelor de pe volan.
Ca surse audio se pot folosi toate device-urile disponibile pe piata la ora actuala, noi folosind, evident, faimosul-deja stick USB nelipsit la niciun test drive i-Car.
Sunetul se aude clar si fara distorsiuni, nici macar la volumul maxim si este satisfacator pentru marea majoritate a oamenilor care nu isi permit un Bang&Olufsen in sufragerie.
Am apreciat rezolutia display-ului, mult mai mare decat cea a lui Accord, precum si software-ul sistemului de navigatie care prezinta imagini nepixelate si foarte clare.
Ca nu au cele mai reusite harti cu Bucurestirul si cu Romania, este alta poveste, mai putin spre deloc interesanta in testul de fata.
Climatizarea a fost folosita foarte putin pentru ca vremea a fost cu noi, dar si-a facut datoria cand a fost cazul.
Ca tot am amintit mai sus de serpentine, vreau sa vorbesc despre comportamentul dinamic.
Motorul de sub capota este un patru cilindri
i-VTEC de 1,8 litri, care consuma benzina.
Face acest lucru pentru a produce 142 CP la 6000 rpm si un moment maxim de 174 Nm la 4300 rpm, lucruri facute cu ajutorul sistemului inteligent de distributie variabila si a modulelor optimizate de inginerii companiei nipone pentru a obtine cel mai bun compromis in ceea ce priveste economia de combustibil si performantele dinamice.
Care nu sunt stralucite, intre noi fie vorba, dar nici nu au intentionat vreodata sa fie.
Timpul de accelerare de la 0 la 100 km/h se face in 9,5-10 secunde, iar viteza maxima (neatinsa de noi, dar nici nu am incercat acest lucru) este de 215 km/h.
Pe hartie pare putin, dar, in realitate este suficient.
Pentru ca aceasta masina se adreseaza tinerilor, familisti sau nu, care vor un model temperat. Pentru dependentii de adrenalina exista dintotdeauna optiunea Type R care poate sa faca viata grea oricarui hot hach titrat vesteuropean sau nu.
Am apreciat, insa, iar aici trebuie sa imi cumpar o palarie pentru a mi-o putea da jos in fata japonezilor, modul de functionare a motorului si a cutiei de viteze.
Este delicios. Este un fel de Tiramisu japonez, pe care il mananci
fara nici cel mai mic efort.
Motorul se tureaza cu o lejeritate incredibila si este foarte elastic, mai ales cand ai nevoie sa depasesti un TIR sau doua…
Rulam cu 60 km/h in spatele a doua TIR-uri undeva in apropiere de Comarnic, si eram deja satul de ei ca de mere acre pentru ca nu vedeam nimic in fata si marturisesc ca urasc sa merg astfel.
Ams tat cuminte si am pandit indicatorul care imi spunea ca am voie sa depasesc.
Cateva momente mai tarziu am vazut discul alb cu doua masini negre si m-am bucurat de aparitia lui de parca as fi fost un adventist de ziua a saptea care l-a vazut pe Iisus in mall…
Pentru ca rulam economic, cutia de viteze era cuplata in treapta a 6-a, mai ales ca era 3 dimineata…
Am iesit un pic in lateral, am vazut ca nu era nici dracu\’ pe contrasens, am cuplat treapta a 3-a si am apasat acceleratia la podea.
Sunt sigur ca toti ce 142 de cai s-au trezit la viata ca marinarii de pe Fregata Regina Maria
cand se da alarma de lupta, iar urletul motorului care ajunsese aproape de 6500 de rpm cand am reintrat in banda mea de mers m-a uns pe suflet si mi-a dat idei…
In doi timpi am ajuns pe serpentinele din apropierea Posadei si a inceput baletul: daca in loc de schimbatorul de viteze aveam un tel, iar in loc de cutie de viteze as fi avut un bol cu ulei si oua, sunt sigur ca faceam o maioneza delicioasa!
Am amestecat in viteze mai repede decat am crezut ca voi putea, pentru ca am plecat oarecum amortit la drum, undeva la 2 noaptea, si m-am trezi total.
50 km/h, 60 km/h, 80 km/h, 100 km/h… Viteza parea ca vrea daor sa creasca, anvelopele scartaiau pe drum si eu ma gandeam de ce fac asta…
Pentru ca pot si este legal?
a incercat partea puerila a constientului meu sa motiveze.
NU! Pentru ca imi place.
Imi place cum se aude, imi place cum se simte aerul de munte rece cum imi biciuie fata, imi place vuietul vantului pe langa oglinzi si imi place Ice Cube la maxim in difuzoare ajutat de sunteul grav al bass-ului produs de subwoofer.
Odata trecut episodul post adolescentin al unui om care pare ca a crescut fara jucarii, am intrat in Sinaia si m-am gandit sa ma opresc.
Punctul terminus a fost Cota 1400, in apropierea hotelului, pe marginea drumului.
Acolo am savurat o cafea delicioasa cumparata de la o benzinarie si am admirat un cer perfect instelat prin plafonul panoramic de mare efect.
Drumul de intoarcere s-a terminat mai repede decat m-as fi asteptat si apoi a inceput peripetia fotografiilor.
A fost una dintre cele mai obositoare si misto sedinte foto la care am participat pana acum. Si am cateva sute de dungi pe teava tunului pana acum…
Nu vreau sa intru in detalii, dar pot sa va spun ca am stat pana la 4 dimineata pentru a face poza de deschidere, alergand ca un fumat
cu lanterne si cu filtre de lumina pentru a ajuta compozitia gandita de Alepse.
Si ca la un moment dat am zis ca nu mai vreau nimic, doar sa ma fac mic si sa ma culc pe bancheta din spate, pentru ca eram epuizat.
In peregrinarile prin oras am remarcat ca lumea intoarce capul, dar nu prea… Si am inteles ca subtilitatea schimbarilor, desi pentru mine sunt majore, permite identificarea usoara a acestui nou model si aproape toata lumea stie ca este un Civic.
Bine, aici trebuie sa recunosc ca ne-a fost de folos si enormul stick-er de pe usi pe care l-am urat din tot sufletul meu de copil si pe care am fost la un pas sa-l dau jos.
Mi-a fost teama ca se vor supara baietii de la Honda, si nu are rost pentru ca au fost mega draguti intotdeauna cu noi… :D.
Dar am fost aproape…
Ca tot am vorbit de motoare, drumuri si performante, trebuie sa spun cateva cuvinte despre consum.
La finalul testului, consumul mediu a fost de 7,6 l/100 km, dar sunt sigur ca se poate si mai putin. De unde stiu?
E simplu. In partea stanga a volanului se afla un buton verde cu o platuta pe el si un un mare ECO
inscriptionat.
Apasarea acestui buton trezeste un comitet de cenzura in sistemul de management al motorului si strica pofta de viata a oricui seamana cu mine in privinta modului de condus.
Reactia motorului la apasarea pedalei de acceleratie este similara reactiei unui sofer autist, iar la opririle de la semafor taie gazu\’ cand ti-e lumea mai draga…
Este, deci,e vident ca acest buton a fost apasat de vreo trei ori, iar masina a mers in modul ECO
pret de vreo 12 minute, dupa care m-am enervat prea tare si l-am dezactivat.
Aspectul practic nu a fost neglijat, Civic fiind, de fapt, unul dintre cele mai
In consola centrala exista suporturi pentru pahare/cani/sticle, iar un fetele usilor se pot pune inclusiv PET-uri cu apa, suc sau orice lichid potabil, iar, pentru acest lucru ii dau nota maxima in ceea ce priveste amenajarea habitaclului.
Portbagajul este suficient de mare pentru clasa sa, fiind capabil sa duca o familie tanara sau doua cupluri de tineri intr-un concediu prelungit departe de casa, cu tot cu bagajele necesare.
Toate-s bune si frumoase, dar trebuie sa se termine la un moment dat, asa cume ste si cazul testului nostru.
Pentru un pret de aproximativ 19.000 de euro plus TVA, noul Civic cu 5 usi, echipat in versiunea Executive si totat cu motorul de 1.8 litri este o optiune interesanta, desi putin cam scumpa pentru gusturile mele.
Pretul se justifica prin tehnologia incorporata si prin fiabilitatea legendara a niponilor, dar tot mi se pare ca este putintel cam mare, in general, cand vorbesc despre un hatch compact.
Daca merita sau un va las pe voi sa judecati, pentru ca eu pot sa spun un singur atat: arata superb, se conduce delicios de bine si sunt sigur ca peste 18 ani poate servi ca prima masina pentru bebe-ul pe care il aveti acum dormind in patut…
