Doua firi opuse, dar acelasi scop
Ideea mi-a venit cand citeam o brosura despre noul Citroën DS3. Care spunea ca acest model este un model anti-retro, si se doreste a fi, implicit zic eu, un nou model avantgardist.
Am vrut sa fac o comparatie cu etalonul clasei, Mini. In versiunea Cooper S. Nu voi vorbi despre comportament dinamic si performante pentru ca nu ar fi corect. DS3 are 150 CP, in timp ce Mini Cooper S are 184. Dar voi vorbi despre stil.
Si despre ce imi place mie.
Nu am de gand sa fac o analiza exaustiva a celor doua modele si nici nu vreau sa pozez in detinatorul adevarului absolut, si tocmai de aceea imi voi spune parerea, intr-un mod scurt si la obiect.
Schimbatorul de viteze cere o mana ferma care stie ce vrea!
Vreau sa incep cu Mini, pentru ca este exponentul clasei care ii poarta numele, dar acopera doar segmentul premium al acesteia. Este in the top of the food chain din punctul asta de vedere. Nu are rost aduc iar vorba despre cum a aparut modelul, nici despre cum a schimbat intrega industrie auto si chiar lumea in care traiau parintii nostrii.
Vreau sa vorbesc doar despre stil. Un stil devenit clasic, tipic britanic, care va fi la moda indiferent ce creatii vor defila pe podiumurile de la Paris Fashion week. Pentru ca asta vrea Mini. Clasicism. Nu vrea sa reinventeze roata. Vrea daor sa o imbunatateasca, si daca nu mai are nimic de imbunatatit, sa imbuntateasca macar modul in care o folosim.
Desi a crescut in dimensiuni si este cat un hatch compact, Mini respecta traditionalismul atat de indragit de Regatul Unit al Marii Britanii si de locuitorii sai. Acolo este la moda tocmai traditia. Suna aiurea, dar asa e.
Un costum englezesc din stofa facut la comanda pe Saville Row va fi intotdeauna, din punctul meu de vedere, mai elegant decat orice funky new trend din Paris!
Interiorul preia tema cercului, plecand de la forma butoanelor pana la detaliile cromate
Asta nu inseamna ca Franta nu da lucruri bune, ci din contra. Este exact forta creatoare care echilibreaza balanta stilurilor. Dar nu e pe gustul meu, cel putin nu in totalitate…
Revenind la Mini, am condus un Mini Cooper S, vopsit, cum altfel, in culoarea preferata de insulari pentru modelele lor sportive, si anume British Racing Green, care imi aduce aminte de primele Bentley-uri supraalimentate si de gasca de Bentley Boys din epoca interbelica.
Plafonul alb, care aminteste de primele modele Cooper S din deceniul sase al secoulului trecut, este perfect integrat in designul masinii. Iar aici avem multe de discutat. De fapt doar despre design voi discuta.
Nivelul de detaliere si minutiozitatea cu care a fost proiectat Mini Cooper S este intr-adevar foarte ridicat.Vreau sa amintesc de faptul Mini a schimbat deja generatia si totusi nu se vede!Trebuie sa ai un ochi format pentru a sesiza diferentele si cresterea in dimensiuni, deoarece s-au pastrat cu sfintenie proportiile modelului initial.
Consolele aproape inexistente, cu rotile impinse la maxim in colturile caroseriei, induc senzatia de masina care mananca viraje la micul dejun, cu o eleganta rara in ziua de azi. La fel ca un atlet imbracat la costum.
Traditia cere respect
In plus, detaliile cromate aduc un plus de lux, iar aici atrag atentia, iar, asupra baghetei cromate care inconjoara caroseria de jur imprejur . Practic, aceasta bagheta cromata delimiteaza si marcheaza inceperea suprafetelor din sticla. Mi se pare un detaliu superb. Alt detaliu, devenit clasic in lumea modelelor sportive cu pedigree, il reprezinta dungile albe de pe capota care sunt desprinse direct din vremurile de glorie ale curselor auto cand modelele echipei Cunningham, care alergau in anii 50, aveau dungi albe pentru a fi identificate mai usor in timpul curselor.
Detaliile nu se opresc la exterior. Pot sa amintesc motivele circulare de la interior, unde este evident ca designul a primat in luarea deciziilor de organizare interioara a habitaclului. Maneta schimbatorului de viteze, cu manerul tapitat cu piele, pare montata direct pe linia de fabricatie a primelor modele desenate de insusi Sir Alec Issiogonis.
Scaunele din piele pastreaza stilul clasic britanic si seamana cu cele din toate modelel de lux proiectate si produse dincolo de Canalul Manecii, fie ca vorbim de Jaguar sau Range Rover, mergand pana la Bentley (vezi Arnage sau Mulsanne).
Ce mi-a placut, pentru ca sunt un tip de moda veche, a fost capacul (busonul) rezervorului de benzina. Cu un aspect clasic, este cromat si iese in evidenta. Dar, ca dovada ca Mini Cooper S este un model din 2011, acesta are un actuator electronic ce se asigura ca rezervorul ramane inchis, chiar daca soferul uita sa il inchida cum trebuie dupa ce a alimentat. Practic e un mini-usier electronic care se asigura sa rezervorul de combustibil ramane accesibil doar proprietarului masinii.
Mini Cooper S este “No.1”, dar Citroen DS3 vine puternic din urma…
Practic, toate detaliile masinii au fost minutios gandite pentu a ancora masina in secolul 21 fara a-i stirbi traditia, atat de invidiata de toti concurenti sai.
Desi are ultimele tehnologii din industrie, iar aici ma refer la motorul exceptional, la tehnologiile de fabricatie folosite pentru caroseria ultrarezistenta si ajung pana la modul in care au fost integrate comenzile de pe volan, pentru a fi modern dar nu avangardist, Mini ramane un model clasic care nu va imbatrani cu siguranta si va fi cool indiferent de sex, clasa sociala si varsta.
Iar asta e tot ce conteaza.
Citroen DS3 vrea sa castige un loc la masa clasei premium
Vine randul lui DS3 acum. Initiatorul unui curent denumit anti-retro
. Asa l-am cunoscut. Din start mi se aprinde un bec.
Pai daca e anti-retro
de ce apeleaza la prestigiul unui model din trecut? De ce apeleaza la numele celui mai important, din punctul meu de vedere, automobil Citroën din toate timpurile, dupa Traction Avant, desigur?
Ma refer la Citroën DS, care la vremea lui venea cu o eleganta suprarealista si cu inovatii ce-i facea sa roseasca de rusine chiar si pe inginerii de la NASA.
Sau poate ca asta a fost ideea francezilor? In anii ’50, DS era un model avangardist clar, astfel ca in prezent se mentine ideea… Probabil.
Mai ales ca nu m-am gandit la treaba asta decat acum, cand scriu aceste randuri. Doar ca este extrem de greu sa atingi nivelul de noutate impus de primul Deesee (supranumit Zeita
)…
Interiorul este modern, dar are mult tuse retro
Noul Citroën DS 3 este un ameste eclectic de stiluri si materiale si atrage atentia prin design si atitudine.
Nu la modul de freak, gen punk gotic, ci de sic si dragalas.
Privit din exterior pare muscular, si se vede o tensiune in linii de parca ar fi un gimnast pregatit sa faca o saritura dificila la Olimpiada. Pentru ca va fi extrem de dificil sa se impuna, in conditiile de piata actuale si tinand cont de concurenta care are deja o traditie. Ma refer la Mini si Fiat 500, care au un succes incredibil.
Privit din exterior, DS3 se remarca prin rotile impinse inspre colturile caroseriei, si, desi sunt tentat, nu ii pot imputa o lipsa de originalitate, pentru ca este solutia cea mai buna in clasa mini.
Schimbatorul de viteze s-a dovedit incomod la drum lung
Singura critica pe care o pot aduce, in nume personal, lui Citroen DS3 se refera la designul mult prea incarcat. Prea multe linii intrerupte sau mai bine zis fara continuitate, care incep intr-un fel pentru a schimba directia brusc, astfel ca in lateral avem un stalp B care pare ca nu atinge plafonul fiind mascat de un geam lateral.
Apreciez originalitatea ideii, dar imi rezerv dreptul sa critic rezultatul.
Designul este prea fashion pentru stilul meu. Dar aici nu trebuie sa insist prea mult pentru ca eu nu sunt o victima a modei si, desi apreciez lucrurile fine si de calitate, nu ma omor dupa ce se poarta, sau care sunt noile trenduri.
De-aia nu ma duc, prea des, in Gaia Boutique Club, de exemplu. E plin de oameni misto, dar prefer un loc old-fashion, cu muzica live. Asta nu inseamna ca nu imi place sa ma duc in Gaia, sa fim intelesi! La fel sta treaba si cu masinile.
Dar asta nu inseamna ca DS3 nu are ce oferi. Interiorul este la fel de modern pe cat lasa sa e intrevada exteriorul, cu al sau plafon alb si cu un model ce imita pielea de zebra, cred… Scaunele din piele au un design, cum altfel, modern si sunt si practice pe de-asupra. Plansa de bord este dintr-un palstic dur vopsit in aceeasi nuanta ca si plafonul, dar fara model, si este cu mult diferita ca textura si infatisare cand este comparata cu cea sobra si moale din Mini Cooper S.
Sistemul de navigatie ma asigura ca sunt intr-o masina din epoca digitala in care traim toti, iar modulul de comanda, cu butoanele sale cu accente cromate, imi induce ideea de reduceri ale costurilor de productie. Butoanele sunt prea mici, iar forma standard 1 DIN nu are nimic modern in ea. Pentru ca vorbim de design, as fi apreciat un sistem touch-screen si niste butoane mai funky. Cum este butonul de activare aluminilor de avarie sau cel folosit pentru blocarea/deblocarea usilor.
Ceasurile de bord inspira sportivitate
Mi-a placut forma duzelor de ventilatie, care m-au facut sa ma gandesc la niste frunze, inspirand o idee de biodesign intalneste high-tech.
Ceasurile de bord induc ideea de sportivitate, iar displayul digital din partea dreapta, care afiseaza informatiile principale transmise de computerul de bord subliniaza, inca o data, modernismul. In schimb butonul de dozare a parfumului din instalatia de climatizare este un detaliu ce aminteste de florile din bordul modelelor VW Beetle, asa ca nu mi se pare prea anti-retro. Ci de-a dreptul retro! As fi apreciat niste fete de usa mai moi, pentru ca nu mi-a placut faptul ca doar zona unde se poate pune mana, cotiera, este imbracata in piele, in rest fiind o mare bucata din plastic.
Oricum partea proasta este ca, dupa ce m-am uitat la ambele masini, si dupa ce le-am testat, nu am ramas cu impresia ca DS3 este anti-retro. Imi pare rau!
Mutarea facuta de francezi este indrazneata si riscanta
Din punctul meu de vedere, a fi anti-retro e sinonim, cu avantgardismul. Ori in momentul in care reinvie un nume din secolul trecut, cromatica este asemanatoare cu cea a unui nume clasic, Mini, iar aici fac referire la palfonul alb si jantele vopsite in aceeasi nuanta de alb, iar luxul interior este un lux clasic, determinat de materialele folosite si mai putin de tehnologie.
Cand ma uit la detaliile cromate de la diferite butoane si sisteme de comanda, Citroen DS3 nu este avantgardist deloc. Poate ca deschide un nou trend fusion, care combina clasicisumul (reprezentat de cromatica si modul de prezentare) si designul indraznet dar cu siguranta nu e avantgardist.
Daca Citroën ar fi produs un model gen Honda Civic hatch back, as fi tacut din gura. Dar asa, nu am cum.
Asta nu inseamna ca nu este o masina buna. Nici pe departe. Doar ca este altfel si vrea sa inoveze. Doar ca uitandu-ma la esecurile lui Renault din ultimii zece ani (Vel Satis, Avantime) cand a inovat intr-adevar, nu stiu cum va fi primit curentul inovator al lui Citroën.
Eu sper sa aiba succes, pentru ca merita.
Mini Cooper S este un “big boy toy” pentru europenii cu stil in timp ce DS3 reprezinta o alternativa demna de luat in seama
