Ca hater profesionist, exista putine lucruri care sa-mi placa. In consecinta, sunt nevoit sa listez enorm de multele chestii pe care le detest. E nevoie si de un top, altfel n-as sti carui obiect, persoana, concept sau stare de fapt trebuie sa-i dedic mai multa muie. De la pozitia 11 in jos, clasamentul se schimba permanent, desi pot spune ca nu are dinamica celui ATP, de pilda; in schimb, tintele din Top 10 sunt oarecum imuabile. Printre ele se afla inevitabil politica, iar motivul este cat se poate de simplu: scarbele scrobite din parlamente si partide, fie ele autohtone sau de aiurea, sunt foarte mofturoase cu taman preparatul pe care-l iubesc cel mai mult – cacatul. Iar oamenii mofturosi, in special in faza adulta batand spre senectute, sunt foarte, foarte enervanti. Dar sa explic mai bine de ce vreau sa le pun lese si sa-i plimb de-a busilea pe bulevard proptindu-le spituri in cur.
Initial, pentru a ajunge intr-o pozitie favorabila – primar, sef de partid aflat la putere, presedinte de camera, prim-ministru etc –, candidatul incepe sa haleasca cacat gatit intr-un anume fel. De obicei este aleasa o reteta simpla, usor de mestecat si digerat, astfel incat pulimea sa priceapa de ce coprofilul o prefera in locul celei consumate de adversari. Prezentarea este cruciala pentru asigurarea succesului, poleitul cu aur si aranjamentul megalomanic, de exemplu, functionand de minune cand stii ca gloata e mai proasta decat un pumn de scame. Desi vechi de sute de ani la toate nivelurile imaginabile, ritualul infruptarii nu plictiseste niciodata; dimpotriva, gratie inventivitatii concurentilor, reuseste mereu sa fie fascinant. Desigur, nu la fel de fascinant ca puhoaiele de imbecili entuziasmate de fiecare data – dar de fiecare data – ca Xulescu se manjeste de ciocolata pentru binele lor.
In fine, odata inabusite repulsiile si icnitul, vei ajunge sa vezi lucrurile ca mine: mancatul cacatului este esenta meseriei politicianului. Iar el, ca un bun profesionist, trebuie sa se asigure ca-l stapaneste la perfectie. Altminteri, ar fi doar un oarecare ce spune in general adevarul. Un looser. Drept urmare, nu trebuie urat ca isi face meseria. E ca si cum ai astepta dupa colt dealerul care ti-a luat banii la blackjack: nu o faci pentru ca, desi te-a ruinat pana la chenzina, intelegi ca asta este meseria lui. Vrei sa dai vina pe cineva? Da pe tine ca ai mers in cazinou. La fel ca atunci cand ai mers la vot si ai pus stampila intr-un singur chenar. Pe de alta parte, vei avea toate motivele sa-ti ascuti toporul in urmatoarea situatie: vine politicianul cu un dish de finala Masterchef, tine audienta ochi si urechi pana la ultimul hap, isi ia premiul, apoi face reteta nevazuta. Fandosindu-se ca o maimuta botoxata ca, intre timp, a gasit ceva mai interesant.
Treaba nu merge asa, taticu. Pai ce facem aici? Bolovanii care ti-au numarat dumicatii ajung sa creada in tine si farfuria ta, iar tu o arunci cat colo si te apuci de alta! Ii teleportezi, naibii, pe taramul lui nicaieri fara busola, le vaporizezi bula de autosuficienta. Dar nu asta ma face sa socotesc cat mi-ar lua sa-l eviscerez pe nenorocit cu o lingura de lemn; nu, sincer mi se rupe de ratatii protestand ca n-a continuat sa mestece ceea ce ei au votat. Ce ma obliga sa-l urasc pentru shit shifting este taman ce am zis anterior: fara detalii si explicatii valide, o face din simplu moft. Iar mofturile in randul indivizilor maturi sunt gretoase si, in plus, dovada irefutabila a unei lipse crase de profesionalism.
Concret: nu am o problema cu politicianul care mananca cacat, ci cu politicianul care brusc se leapada de rahatul cu care ajunsese sa se identifice. Cum se leapada Volkswagen de diesel, pe motiv ca a vazut brusc lumina unui viitor electric.
Am mai avut discutii pe tema asta. Mi-am rapit inclusiv din timpul de frecat duda sa te dumiresc de ce trebuie sa te doara in cur de scandalul Dieselgate. Dar, asa inocenta cum e fata de alte torturi pricinuite Mamei Natura, e totusi o infractiune de care Fau-Ve se face vinovat. O minciuna prin omisiune dosita sub stive de material publicitar despre cat de minunate sunt TDI-urile. Nicicand in istoria moderna a pietei europene un logo dedicat motorizarii n-a fost idem glorificat, ritmul de absortie al noilor adepti rivalizand cu isteria tembelilor asezati la coada pentru un iPhone. Treaba asta i-a adus lui VAG zeci, poate sute de miliarde de euro (si, macar pentru o vreme, va continua sa ii umple visteria); nemtii, insa, prefera sa fie politicieni. Prefera sa dea de ziduri cu handelul mancat pana acum, mutand concomitent atentia spre noul platou: planul galopant de electrificare a cvasimajoritatii masinilor din grup.
Prototip dupa prototip, model de serie dupa model de serie – fie ele derivate din consumatoare de hidrocarburi sau de sine statatoare –, VAG trage din greu sa devina mesia propulsiilor cu (asa-zise) zero emisii. Discursul e sucit la 180 de grade, iar grangurii care-i mana destinul spre zori fara gauri in stratul de ozon numai despre asta vorbesc: baterii, timpi de incarcare, kWh, autonomie full-electric. Cand si cand auzi ca au mai platit o factura pentru manjitul peretilor in festinul precedent, dar si stirile astea s-au cam fasait. Intre timp, gusatul agramat arunca priviri tampe din spatele parbrizului de Passat, nedumerit de ce universul in care se simtea atat de special ii tranteste corola de minuni in cap. Normal – de la neamt te astepti sa lupte, nu s-o dea dupa cires.
Stii cum e – macar o data-n istorie, pana si al mai negru are dreptate. Ia-uite aici, ce spune Departamentul American de Energie: biodiesel-ul poate substitui direct motorina provenita din petrol si e cu 74% mai curat. Plus ca e mai sigur de manevrat, transportat si depozitat. Deci, nu e ca si cum organismele de mediu din State au initiat o vanatoare de vrajitoare, iar tot ceea ce contine ori este asociat termenului “diesel” merita sa sfarie pe rug. Desi au bagat ditai senior managerul la beci si au scapat printre degete multi altii, americanii inteleg ca motoarele cu aprindere prin compresie au, in contextual adecvat, toata noima din lume. Iar tot ce putea sa faca VAG era sa trimita mingea asta servita ca pentru domnisoare in tribune si sa inceapa come-back-ul cu un home-run de poveste. Dar a ales sa manance cacat cu baterii.
Dresda e un oras misto. Neasteptat de boema si relaxata pentru oricine are impresia ca neamtul habar n-are sa se distreze, “Florenta de pe Elba” te hraneste bine, nu dezamageste in privinta berii locale si ofera povesti pentru turistul pasionat de istorie si ornice high-end. Este totodata orasul unde Audi a reusit ceva similar calcatului pe apa: a produs diesel folosind taman apa si ceva aer. Da, bah, Audi –campionul imperiului din Wolfsburg in tavaleala titanica cu Mercedes si BMW. A spart miliarde de euro si miliarde de neuroni in creiere geniale sa puna la punct un sistem aproape perfect de folosire a resurselor nepoluante (basca utilizarea produselor derivate in avantajul altor industrii), iar taica-su ii dedica un ignore de zile mari. Coaie, daca intr-o buna zi ar bate la usa biroului meu de uber-ober un ochelarist imbracat in halat alb, dorind a ma instiinta ca laboratorul lui baga apa pe o parte si scoate diesel pe cealalta, m-ai vedea in secunda doi cu doua telefoane in mana: unul sunand catre board-ul de directori pentru a convoca o sedinta de urgenta, celalalt catre secretariatul OPEC pentru a initia o teleconferinta. In definitiv, sunt dator sa-mi instiintez clientii de categorie “balena” ca apocalipsa va sosi mai repede.
Toate, dar absolut toate fondurile de dezvoltare ar merge spre productia de e-diesel, iar o iminenta modificare a legislatiei privind folosirea combustibililor m-ar incorona stapanul lumii. In schimb, ce face VAG e ca si cum l-as angaja pe Gordon Ramsey pe post de bucatar personal si as lua zi de zi masa in oras. Cata vreme inca exista argumente logice pentru care chestia asta n-are nici un sens, singura explicatie ramasa este ca motivul deciziei este capriciul. Moftul, fin acompaniat de goana dupa trenduri. Intocmai ca un politician. Intocmai ca grupul Volkswagen. Intocmai ca un mancator de cacat neprofesionist ce merita spoit cu cacat.
