Dupa multi ani de supravietuire, la limita, Ssangyong pare sa aiba un nou suflu.
Probabil ca banii celor de la Mahindra&Mahindra ii ajuta, dar cred ca e ceva mai mult de atat. Mult mai mult.
Personal, cred ca au concediat echipa veche de design si au cumparat un atlas geografic din care au aflat ca exista si alti clienti de Ssangyong, care NU sunt orbi si care NU locuiesc in Asia. Sau in Marea Britanie.
Intai au lansat Tivoli, pe care l-am verificat personal. Plastic de pix, forma de cutiuta si un pret prea mare, dupa gustul meu.
Dar, per total, am vazut un SUV mic, bine inchegat si care a avut succes in piata.
Apoi au tras de Tivoli si au mai bagat 2 scaune in spate, si au reusit sa vanda putin peste 10000 de unitati in Europa. 10.051, ca sa fiu mai exact.
Geneva. Anno Domini 2017.
Ssangyong a prezentat un concept, XAVL, cu un design futurist, dar care nu impresioneaza, odata ce-l iei la puricat.
Am apreciat, in schimb, o linie mai echilibrata si un limbaj de design modern, chiar daca este in faza embrionara, iar interiorul nu este cel mai reusit. Mai mult, panoul de comanda al sistemului de climatizare pastreaza designul modelelor Ssangyong din ultimii 20 de ani, de la Rexton incoace.
Azi am avt un licar de speranta, odata cu primirea primelor doua teasere ce prefigureaza noul Rexton sau urmasul sau. Nume de cod: Y 400.
Un “animal” echilibrat, blocuri optice cu LED sau, poate, chiar fibra optica, unghiuri de atac, trecere si degajare bune. Roti mari… Sexy.
Interiorul? Mult mai echilibrat, simetric. Centrala multimedia suficient de mare si o buna ergonomie a zonelor de control.
Putin cam volkswagen-izata treaba, dar macar arata bine. Iar plansa de bord arata ca poate fi echipata, la cerere, cu multa “mobila”. Adica insertii din lemn.
Care speram sa nu fie vestitul lemn “de plastic” atat de iubit de asiatici la finele anilor ’90…
