Greu, foarte greu a fost. Dar, pana la urma, am reusit: m-am abtinut sa scriu despre Greta Thunberg, mucoasa tupeista jucand teatru schimonosit-obraznic de un ridicol feroce la forumul pulii despre schimbarile climatice. Doar mecla cerand pumni si bate de baseball ar fi generat niste pagini bune; nu mai zic de speech-ul scarbos, putind a ipocrizie si zel contrafacut. Las-o balta, mi-am zis, asta costa timp liber. Care, oricat de generos, nu merita spart pe comentariile unei pubere razgaiate.
Problema este ca altii gandesc taman invers. Si ii acorda din ce in ce mai multa atentie. Ceea ce inseamna ca muianul bun de o pinata cu vedete de la Yankees apare tot mai des pe tot mai multe site-uri si in tot mai multe interviuri. Iar hype-ul si exemplul de impostura sunt calarite inclusv de celebritati, ONG-uri si organizatii guvernamentale. Ori asta este tragicul in forma absoluta, cand te folosesti de un copil prost sa prostesti oameni in toata firea ca asta-i solutia de combatere a unei probleme globale. Si iti mai si iese.
Asa ajunge lumea pe jar. Asa ajung lideri de state sa accelereze inoportun un proces care trebuie luat cu binisorul. Ca gloata imbecila care aprinde acum faclii fiindca statul X si corporatia Y nu face destul pentru salvarea ursilor polari s-ar putea sa ii arda pe rug din motive diametral opuse. Gen “ati salvat ursii polari lasandu-ne sa murim de foame”. Doar nu crezi ca se va compensa in vreun fel lichidarea fortata a unor industrii daunatoare mediului, nu? Nu, puisor. Nici macar cea auto, desi nu as include-o pe respectiva lista. Deocamdata e doar complice, statut de care incearca cu disperare sa scape. E o forfota si o agitatie de mare angajament la etajele superioare a fiecarui HQ, presedinti si manageri cautand cea mai rapida si putin costisitoare cale de a sari gardul pe partea afacerilor ecologic agreate.
Unele entitati reusesc singure, ca-s suficient de mari si de puternice. Grupul VAG, de pilda, dar si Toyota ori Hyundai-KIA. Altele, insa, vor avea nevoie de ajutor in viitorul apropiat, lasandu-se inghitite de pesti mai mari. Mai exista o cale, un soi de echivalent al fotbalului total: misto pentru spectatori, riscant pentru aia de-l joaca. Ii zice fuziune si e cea pe care au ales-o recent grupurile FIAT-Chrysler (a.k.a. FCA) si Peugeot-Citroen (a.k.a. PSA). O salata transatlantica de 50 de miliarde de dolari, care va deveni al patrulea business cu masini al planetei. Dar nici macar asta nu e stirea-bomba, ci faptul ca Tavares & Co. nu vor sa renunte la nici una dintre cele 13 – coaie, treisprezece – marci alcatuind proaspata alianta. Oho, pai asta chiar e un meci de vazut.
Sa nu fi avut nici o tangenta cu industria asta si tot vei sari cu intrebari. Gen cum rahat se vor derula sinergiile intre partea europeana si cea americana? Si inca mai important: cum se vor pozitiona una fata de cealalata marcile pana mai ieri concurente? Iata un preambul la prima: broscarii n-au reusit nici varf de cutit din putinul realizat odinioara de Daimler; bunaoara, modele de succes ale factiunii din Detroit (Dodge Charger & Challenger, Jeep Grand Cherokee) sunt si azi fabricate pe platforme antice, evident continuu optimizate, de origine Mercedes-Benz. Penibil. Mai ales ca introducerea noilor arhitecturi a fost amanata de atatea ori, incat pana si ei au uitat ce si pentru cand au promis. Iar acum vine trupa din Hexagon sa tranteasca cateva etaje si un penthouse peste o fundatie de textura piftiei – serios, cine are sansa sa filmeze sedintele consiliului de administratie de azi inainte, dar nu le va urca pe YouTube e un furuncul supuros.
Hai totusi sa zicem ca geniul lui Tavares si progresul decent al francezilor pe piata mobilitatii eco vor da niste rezultate. Recte, vor caca rapid doua-trei platforme pe care se vor construi atatea SUV-uri si crossover-e incat toata lumea sa fie multumita pe ambele maluri ale Atlanticului. Dar, boss, raspunsul la cea de-a doua intrebare este mult mai dificil. Caci, ia te uita: FIAT, Opel si Peugeot se caftesc in zona entry-level de cand lumea si pamantul, DS incepe sa o calce pe Alfa pe bombeuri, iar Citroen distruge si ultima speranta de a revitaliza Lancia. Ca, nah, ambele joaca pe cartea nonconformismului. Logica imediata spune ca, pastrandu-le pe toate, o repozitionare este inevitabila; cine, insa, va deveni… ce? Fiind un hater absolut al speculatiilor cancaniste, zvarl blestem pe orice balega de jurnalist va scapa din haturi gena de pseudo-expert in strategii de produs; in schimb, o sa zic ce mi-ar placea sa vad. Si mi se rupe brebul daca vei fi de acord sau nu.
FIAT ramane la modele mini. Nici macar de clasa mica – doar mini. Taman asa cum le face acum, irezistibile pentru dudui si purtatori ilegali de pula. Vrea altceva? Sa fabrice biciclete, frigidere si fiare de calcat. Musai fitoase. Serios, pana la urma trebuie sa vina cineva si sa-i dea cu bostanul de masa pana vomita linguini. Poate ca, printre icneli si trageri de suflet, ajung sa accepte ceea ce, pentru restul lumii, este evident inca de pe vremea cazanului de Stilo: torinezii nu sunt in stare sa faca o compacta decenta. Din cand in cand nimeresc reteta unui MPV bun, dar buhul despre impotenta anterior mentionata e raspandit si inradacinat atat de abitir, incat nu-i mai crede nimeni. Deci, 500 si Panda la greu, baieti, in cate variatiuni pe aceeasi tema vrea maciuca voastra.
Lancia ia calea lui Maybach. Asadar moare, dar numai temporar. Cam cat sa renasca drept un sub-brand premium pentru una din celelalte marci. O comparatie cu Vignale de la Ford sau Laurin & Klement de la Skoda poate-i mai corecta, dar ai prins ideea. Iar marca aia poate fi Alfa Romeo, caci nu toata lumea vrea culori tipatoare, roti obeze si jante negre. Basca interioare de masini de curse cand sub capota gafaie un diesel prapadit. Nu, tati: chiar mi-as pune curul intr-o Giulia by Lancia astfel stilizata incat sa faca cinste unui costum Brioni. Desigur, asta aduce in discutie situatia lui Maserati, dar aici e chiar simplu: Tridentul urca o treapta si intra intr-un tete-a-tete fara manusi cu Bentley si Aston Martin. Da, se lasa cu spargeri de pusculite si focusare maxima pe o platforma fara miligram de compromis, dar e si ultima sansa. Cei mai tari designeri, ingineri si CTC-isti, crema cremelor de la NASA si CERN daca se cere vor nadusi cot la cot pana iese ceva de trimis adversarii in Epoca de Piatra. Ceva ce se vinde pentru ca e misto si impecabil executat, nu fiindca te-a pacalit un labar scrobit in showroom. Da, creditorii vor sorcovi pe la usi, dar va veni si timpul sa-i primesti cu pahare de cristal umplute cu Cristal, servite de starlete porno. Serios – intreaba-i pe aia de la VAG cum se sarbatoreau marjele de profit in segmentele de lux…
Stai flexat, n-am uitat de Opel. Doar l-am lasat la urma. Nu pentru ca ar fi vreo lingura de lemn – cel putin, nu de cand are PSA grija de el –, ci pentru ca m-as ambitiona cel mai tare in privinta lui. Inclusiv eu sunt prea tanar sa-mi amintesc de asta, dar, odinioara, Opel era miez, copile. Cu Rekord sau Kapitan testa apele segmentului premium, in timp ce Manta si GT tulbura iazul masinilor sport. Pozitionat fix la mijlocul dinstantei dintre Volkswagen si Mercedes, Opel s-a descurcat exceptional pana prin anii ’70, cand patronul GM a decis ca e mai bine sa se adreseze categoriilor sociale inferioare. Financiar vorbind a fost o manevra buna, dar, trei decenii si un oarecare numar de decizii cretine mai tarziu, petrecerea s-a terminat. Chiar in buza mileniului 3: 1999 a fost, vreme de alte doua decade, ultimul an pe care Opel l-a terminat cu profit.
Acum insa, ii e bine. Intr-un singur exercitiu financiar a schimbat semnul minus, protapit dinaintea a cateva sute de milioane de euro, cu cel de plus; 2019, din cate se estimeaza, va fi inca mai bun. Moment prielnic, bag seama, sa se reinceapa constructia a ceea, la un moment dat, parea iremediabil distrusa: imaginea de marca. Asa ca burta pe cartea de istorie si tras cu ochiul la cum isi scrie Volvo viitorul, monser, caci nordicii mimeaza jocul de-a producatorul premium la perfectie. Nu intra ghiolbaneste in establishment-ul german, ca pica cu sfincterul-n cocean ca aia de la Jaguar; roiesc in schimb pe orbita constelatiei Mercedes-BMW-Audi, pozitionati fix la distanta unde caldura e maxima fara sa dea arsuri. De aia nu exista Volvo S100, de aia nu exista XC100 si tot de aia halo-car-ul 1 poarta logo-ul Polestar. Genial, mai ales ca acest 99% premium e stropit din belsug cu foarte apreciatul sos eco. Vreau ca Russelsheim-ul sa faca exact asta, dar in stil propriu. Si nu ma intereseaza prea tare care va stilul ala, daca un ingredient major va fi robustetea.
Pana la urma, Opel e la fel de german ca pasul de gasca si berea nefiltrata, asa ca n-are de ce sa insiste cu gagalici simpatice pentru tineret nonsalant. Initial, deci, ar putea sa roteasca tunurile in directia lui Volkswagen Touareg; ulterior, odata obisnuiti cu tupeul de bun-augur, ar putea sa mai insire inca vreo doua, trei modele de categorie grea. Stii tu, cat sa dea credibilitate unei aliante despre care se spune deja ca se intinde mai mult decat ii e plapuma. Si cat sa-i dea peste nas unei mucoase obraznice, jucand teatru schimonosit-obraznic la forumuri despre schimbarile climatice.
