De ce sa schimbi ceva la un lucru, daca acesta functioneaza
perfect ?
Aceasta pare sa fie intrebarea care a stat in mintea tuturor cand au
proiectat intinerirea modelului Accord.
Cu exceptia redesenarii unor panouri de plastic si a farurilor,
noul acord fae parte din categoria toate-s vechi si noua-s
toate … Era pacat sa nu ne amintim de Eminescu in luna
iunie.
Versul este din Glossa.
Revin la Accord.
Am primit un Accord cu echiparea Executive, care era pus in miscare
de motorul cu benzina de doi litri si o cutie de viteze cu comanda
manuala.
Nu are rost sa incep cu descrierea exteriorului pentru ca este
aproape identic cu cel pe care il inlocuieste.
Nici interiorul nu a suferit cine stie ce schimbari.
Am remarcat, insa, schimbarea, in bine, a calitatii materialelor si
faptul ca butoanele sunt mai placute la atingere.
M-am asezat la volan unde am dat nota buna scaunelor excelent
profilate si foarte confortabile, mai ales la drumu lung.
Organizarea interioara este foarte buna, iar ergonomia este la nivel
inalt.
Ecranul LCD al sistemului de navigatie este montat la un nivel optim
si este vizibil chiar si in conditii de soare puternic.
Aici dau o nota mica pentru rezolutia acestuia, demna de 1999,
precum si pentru harta sistemului GPS care imi arata o benzinarie
Shell pe Sos. Virtutii… Care Shell nu mai e in Romania de niste
mii de ani…
Si aici se incheie critica :)).
Vorbesc serios. Daca va asteptati la critici suplimentare sau noroi
de aruncat, va recomand sa deschideti televizorul pentru ca nu veti
gasi aici asa ceva.
Motorul cu tehnologie VTEC este excelent, fiind unul din preferatele
mele.
Iar acum urmeaza secretul pe care il stie toata lumea (care ma
cunoaste): urmeaza sa construiesc o masina si intentionez sa
folosesc un Accord, ceva mai vechi, dar dotat cu motorul de 2 litri
VTEC. :D!
Cutia de viteze este foarte precisa, nu agata
si se
manevreaza fara efort.
In timpul celor peste 100 km parcursi in oras, am amestecat benzina
intr-o veselie, dar pot sa spun ca nu mi-a displacut, in ciuda
faptului ca urasc transmisiile cu comanda manuala. Da, le urasc din
tot sufletul meu de copil…
Elasticitatea motorului mi-a corectat cele cateva schimbari, sa le
spunem neinspirate, ale treptelor de viteza, iar la drum lung m-a
ajutat sa efectuez depasiri in deplina siguranta.
Puterea este livrata liniar, fara salturi bruste si fara sa simt
vreo ezitarem fie ca avea 1000 rpm sau 6000… Da, am ajuns la 6500
rpm chiar, de cateva ori. Si mi-a placut.
Oricum, cred ca vor fi 2-3 oameni normali in cap care vor ajunge
vreodata atat de sus.
Sistemul audio m-a ajutat sa ignor prostia tot mai densa din trafic
si a anulat perfect claxoanele istericilor care blocheaza
intersesctiile supraaglomerate sau muzica obscen de retardata a
manelistilor.
Acesta beneficiaza de o magazie cu 6 CD-uri, precum si de input-uri AUX si USB pentru conectarea telefonului mobil, a unui MP3 player sau direct a unui memory stick USB, aceasta din urma fiind solutia pe care o utilizez in permanenta.
Am ascultat melodiile mele obisnuite si m-am retras in cochilia mea
de fier Made in Japan
.
In ciuda caldurii foarte mari, sistemul de climatizare m-a protejat
si mi-a oferit tot confortul de care aveam nevoie cu promptitudinea
unui ospatar japonez plin de bun simt.
In Bucuresti am avut parte de plaoe torentiala, iar aici am apreciat stergatoarele de parbriz care stergeau orice urma de apa. Cred ca speriau inclusiv picaturile de ploaie sa nu mai cada pe parbriz!
A urmat traseul meu obisnuit si drumul spre munte.
Pot sa spun ca a fost una dintre cele mai relaxante drumuri facute
in viata mea.
Cand am ajuns acolo mi s-a parut ca am facut 15 minute, nu o ora si
jumatate.
Am notat pe fuga cateva impresii am baut, evident, o cafea, si am
pus cap compas Bucuresti, oarecum trist, pentru ca era superb in
Sinaia.
Pe drumul de intoarcere am avut cateva emotii, din cauza unui
retardat care conducea o pisicuta
si care s-a trezit el sa
depaseasca in curba peste linia continua de la Posada.
Stiu doar ca am avut timp doar sa trag de volan dreapta apoi sa
redresez si sa injur la o cadenta de 30 de injuraturi pe
secunda.
Aici am multumit pentru solutia cu tractiune, pentru ca a mentinut
foarte bine traiectoria, desi aveam aproximativ 80 km/h.
Sistemul de franare a fost ridicat in slavi cu ocazia altui
eveniment neplacut, petrecut aproape de semnul ce marcheaza pozitia
paralelei de 45 de grade, pe DN1.
In jur de ora 11 noaptea, ruland cu aproximativ 100 km/h m-am trezit
in fata mea cu un bicilist, rupt de beat, fara niciun fel de marcaj
pe el, care mergea pe marginea drumului…
Stiu doar ca nu aveam unde sa ma duc in stanga, iar optiunea sa ies
pe camp nu era o… optiune!
Am franat cat am putut de puternic si am apasat butonul care
declanseaza luminile de avarie rugandu-ma sa nu intre nimeni in
mine!
Credeti ca mi-a dat binete biciclistul? Evident ca nu.
Era un taran
rupt in gura de beat, care a binevoit sa-mi adresezee dulcegarii la
adresa rudelor.
Nu m-am coborat la nivelul lui de troglodit si am plecat mai
departe, oarecum linistit pentru ca individul a virat pe camp si a
plecat pe un drum de tara, spre casa, probabil.
Oricum nu risca sa mai dea masina peste el, iar asta era cel mai important pentru minte in clipa aceea…
Odata trecut si peste acest eveniment stresant, am ajuns acasa si am
inceput sa pun pe formular impresiile mele.
Honda Accord este putin schimbat pentru ca.. nu au ce schimba!!
Apoi vine vorba despre economicitate si comportament dinamic. 155
CP, benzina si un consum de 9,6 litri/100 km in oras este mai mult
decat decent, in timp ce consumul extraurban este undeva la
jumatate.
Aici am apreciat instalarea sistemului de monitorizare a treptei de
viteza. Practic, daca masina merge intr-o treapta nu foarte
economica de viteza, pe bord se aprinde un LED care indica
schimbarea intr-o treapta de viteza superioara sau inferioara.
Trebuie sa mentionez ca, in oras, am avut parte de 90% ambuteiaje si
o caldura totalmente neplacuta.
Spatiul interior este de nivelul oricarui sedan de clasa medie
oferind suficient spatiu persoanelor inalte, atat pe locurile din
fata cat si pe confortabila bancheta din spate.
Portbagajul este arhisuficient, iar asta o stiu de la un prieten
foarte bun care are un Accord si face turul Europei in fiecare an cu
sotia sa si cu cei doi copii adolescenti ai sai.
La finalul testului am ramas cu impresia ca Honda Accord se mentine in top in ciuda varstei. Si tot ce e nevoie ca sa ramana acolo este un acord fin, pentru a tine pas cu noii veniti.
Cand spun top nu va ganditi la soprtivitatea unui NSX sau luxul unui Legend. Ci la acel cei mai bun din toate
…
Urmeaza intrebarea de baraj: merita aproape 30.000 Euro + TVA? (nu
am luat in calcul ofertele actuale).
Eu zic ca da. Pentru cei care vor sa aiba cruise control adaptiv,
faruri automate si tehnologie de clasa medie premium, la pret de
clasa medie normala
la care se adauga si argumentul
fiabilitatii legendare a modelelor japoneze cu emblema Honda pe
calandru.
