Acasa » Editoriale » Despre Bucuresti, partea I

Despre Bucuresti, partea I

Postat in 25 octombrie 2019
/
Comments are off for this post

de DG

 

A trecut atata timp, incat nici nu stiu cu ce sa incep. O sa zic cateva vorbe despre Bucuresti.

Eu sunt nascut in Bucuresti. Am crescut si am trait aici. M-am casatorit aici. Am facut copii aici.

Si acum vreau sa plec. Pentru ca nu-l mai suport.

Nu e vina orasului, pentru ca ar fi de un absurd demn de Kafka sa ma supar pe un oras, ci a oamenilor din el.

Sursa: Pagina de Facebook “Ai parcat ca un bou”

In special cei veniti in ultimii 10 ani. Hoardele de nou-veniti, care s-au trezit intr-un oras mare si pe care-l iau de-a gata. Si care considera ca au doar drepturi, nu si obligatii. Aia care vin cu toate cazanele cu 4 roti si parcheaza pe trotuar pentru ca “nu face primaria parcari”. Sau cocalarii atat de saraci incat nu au decat bani, care-si parcheaza masinile de lux ostentativ, pe treceri de pietoni sau in locuri destinate oamenilor cu dizabilitati, intr-un sictir total. Echivalentul de “ma pis pe voi de saraki”. Litera “k” a fost lasata intentionat. Pentru cunoscatori ;).

 

Sursa: Pagina de Facebook “Ai parcat ca un bou”

Acum niste ani am citit un raport facut de o companie venita din Danemarca sa analizeze Bucurestiul. Danezii au ramas socati de numarul de masini din oras. Majoritatea cazane care polueaza cat Sidex si AZO Mures la un loc.

Ei au facut un document prin care au sugerat niste principii de urbanizare, care sa tina cont de un fapt esential: orasele sunt facute pentru oameni, nu pentru masini.

Sursa: pagina de Facebook “Ai parcat ca un bou”

Cum l-au facut asa a si ramas. Fast forward 2019.

Urasc defetismul unor romani, care ridica din umeri. Mai mult, ma scarbesc cei care arata cu degetul, dar nu fac nimic. Se aduna 15 nefacatori de nimic si arata cu degetul un rahat de caine pe strada, si se vaita ca autoritatile nu fac nimic, ca stapanii de caini sunt nesimtiti si apoi pleaca linistiti la casele lor, autogratulandu-se pentru dezvoltatul lor simt civic. Eventual dau si un “share” pe feisbuc.

Nu cred in vaicareli, ci in pus osul la treaba. Si asta incerc sa fac de 2 ani. Doar ca am obosit vazand ca efortul meu nu inspira pe nimeni. Si asta e o problema sistemica in Romania, nu doar in Bucuresti.

Sa vorbim despre Bucuresti, in masura priceperii noastre.

Sa incepem cu traficul rutier. Este un cosmar pentru orice sofer. Bucurestiul ia anual o medalie in topul capitalelor poluate si aglomerate din lume. Bucurestenii pierd zilnic o ora in plus, fata de media europeana, doar stand la semafor. De ce?

Toti vor sari de cur in sus, pentru ca nu avem strazi, nu avem parcari, nu avem rahat pe bat.

Parerea mea este alta. Sunt prea multe masini si prea multi melteni cu permis auto.

In ciuda frustrarilor acumulate la volan, ma indarjesc sa stau in coloana si sa prind semaforul de inca 2 ori, doar pentru ca nu vreau sa depasesc coloana pe linia de tramvai.

Problema traficului tine de educatie, nicidecum de infrastructura. Logica e simpla: NU MAI E LOC!

Vor aparea voci care vor cere sa se elimine tramvaiele, pentru a mai face o banda de mers. Solutia asta s-a dovedit falimentara in toate orasele unde s-a implementat. Mai mult, transportul pe sine este cel mai eficient in orice oras, fie ca e vorba de metrou sau tramvai.

Exemplu: anul trecut s-au montat garduri pe linia Tramvaiului 1. Eu le numesc “garduri pentru animale”.Pentru ca animalele recunosc doar autoritatea gardului, in timp ce oamenii ar trebui sa respecte acea linie continua.

Soferii au injurat, mai alex taximetristii, proteste, &uie PSD samd. Concluzia dupa un an? Nu se mai blocheaza interesectiile de la APCA si Bd. Timisoara cu Bd. Gen Vasile Milea. Si, desi totul este bara la bara, se ajunge de la Primaria Sector 1 pana la Afi Cotroceni in 20 minute. Inainte de gardurile pentru animale? Cel putin 45. Verificat de mine.

Asta nu ii impedica pe imbecili sa intre pe linia de tramvai. Problema e ca dobitocii accidenteaza alti oameni, in inconstienta lor criminala, cum a facut cocalarul din poza de mai jos. Sursa pozei este Observator.tv, intreaga stire putand fi citita aici.

Sursa: https://observator.tv

Ca tot vorbesc de mentalitate, dau un exemplu: blocarea strazilor si a bulevardelor in zona scolilor, cand incep si cand se termina cursurile. Toti parintii panicati parcheaza pe unde apuca, neaparat la botu’ calului, pentru ca moare copilu’ daca face 200 m pe jos.

Am analizat situatia asta anul trecut, cand mergeam sa-mi iau fiul de la scoala I.Gh.Duca, de pe Panduri. La ora 11:15 eram acolo si-l asteptam 15 minute sa iasa.

Desi ma duceam cu masina, o parcam la cel putin 500 m de socala, de obicei in zona parcului Romniceanu. Si ma minunam zilnic cum vin parintii si blocheaza garaje, cai de acces, chiar si 30 minute, “pe avarii boss, nu vezi ca-mi iau copilul?”. Cu gust amar am asistat la o ambulanta care a facut greseala sa intre pe acea strada, la un moment dat. A stat 10 minute dupa o mamica pretioasa, care nu stia sa-si mute masina,  un Mercedes-Benz ML. Iar exemplele pot continua pret de 1000 de pagini.

Concluzia mea e simpla si o exprim ca o opinie personala pentru care nu cer acordul nimanui: in Bucuresti se circula greu din cauza soferilor indisciplinati, nu din cauza infrastructurii deficitare.

Cu un amendament: este clar ca trebuie sa se faca investitii in sisteme de semaforizare inteligente si autoadaptive, in functie de trafic, cu prioritizari temporare. La fel de clar este ca se pot face numeroase ajustari, precum definirea de sensuri unice din Cartierul Cotroceni si din zona Drumul Sarii, care a regularizat fluxurile de circulatie. Dar mai trebuie lucrat si la mentalitatea soferilor care se cred stapanii absoluti ai drumurilor si carora nu le pasa de problemele altora, destinatia lor fiind cea mai importanta, iar faptul ca incalca regulile de circulatie.

In incheiere las un link catre un video cu un astfel de specimen biped posesor de permis categoria B. Nu vreau sa spun “animal” pentru ca as jigni bietele necuvantatoare.

Hai sa o facem vedeta pe d na care circula "regulamentar"asa se intampla in fiecare dimineata.

Publicată de Creteanu Alexandra pe Marţi, 15 octombrie 2019

Visit Us On TwitterVisit Us On FacebookVisit Us On YoutubeCheck Our Feed