Adica sa ma iau de curul alora care-i asfalteaza viitorul, fireste. Caci, de la o vreme incoace, drumul odinioara relaxant si placut ca schiatul pe frisca ii hurducaie imaginea destul de des. Nu-s carii monumentale in structura, ci doar microfisuri ici si colo peste care bucuros as trece daca as vorbi despre Peugeot, FIAT, Renault sau oricare alt brand de cacat scarbindu-ne cu prezenta. Cineva care a luat o pauza de citit stiri auto de, sa zicem, 15-20 de ani ar putea banui ca problema rezida in revenirea la scurtaturi. E o meteahna periculoasa asta, care a indepartat multi clienti si fani in perioada de dupa “overengineering”; fii pe pace flacau, nu despre ea e vorba. N-or mai fi Mercedes-urile construite precum in vremea lui W123, dar sunt totusi la ani lumina de ghenele lansate in prag de mileniu trei. Nu, acum e o situatie aproape imposibil de explicat. Pentru ca, desi neamtul nu poate fi roman (si invers), totusi se intampla: drumul lui Mercedes spre proverbialul viitor luminos hurducaie fiindca svabii nu (mai) stiu sa monteze corect capacele de canal.
Pe tata il crizeaza aspectul asta. Mucalit prin excelenta, omul tranteste observatii pe care cei mai multi dintre noi rar le facem, desi ne lovim de problemele vizate zilnic. Una din ele priveste capacele de canal. Care nu sunt niciodata, dar NICIODATA la acelasi nivel cu asfaltul. Ba mai sus, ba mai jos. Ba mai mici in diametru ori perimetru raportat la decupajul in stratul de bitum. Basca pozitionate pentru a fi mereu in calea rotilor, de ajungi sa crezi intr-o conspiratie a primariilor si service-urilor vizand accelerarea fluxului de cheltuieli pentru reparatii. Stai flexat, nu e rromanache-lache-pulache atat de destept. Dimpotriva, e mai prost ca o mana de paie si lenes de pute locul sub el. Pur si simplu nu-i capabil sa-si urneasca angrenajele de la mansarda pret de un sfert de tura, ca sa gaseasca solutia stupid de simpla la problema care n-ar fi trebuit sa existe din capul locului. Un ciclu odios pe care bucuros il condimenteaza cu maximum de dezinteres. Gretoasa creatura, dar ma uit la Mercedes si realizez ca soseaua lui are aceleasi probleme. Unde capacele de canal iau forma display-urilor.
Cu vreo 2-3 editoriale in urma, vorbeam despre un amic care a facut zob o bijuterie de A-Klasse. Rosu a la Ferrari, pachet AMG complet, doi-zero-ul de 200 CP. Bai, nu ca i-am ales-o eu, dar chiar arata de-ti mestecai buzele ca pe Orbit. Cu putin timp inainte de intamplare, am dat o tura. Si, desi hater prin excelenta, am reusit sa notez doar doua aspecte care m-au scos din pepeni: suspensia cretin de rigida si mizeria de LCD care trona pe bord precum cel mai de cacat produs aftermarket. Sa afirm ca strica intreg dichisul ar fi mult prea putin; nu, gogut, ii futea doua crosee de Ivan Drago si finaliza treaba cu o flegma de strungar beat. Si n-am inteles de ce. De ce s-ar chinui cineva sa imagineze un decor dragut, pentru ca mai apoi sa-l sodomizeze in halul ala? Am preferat sa ma imbat cu apa rece a unui argument patetic, gandidu-ma la disponibilitatea tehnologiei intr-o etapa tarzie, deja avansata a dezvoltarii produsului. Laba, stiu, dar la vremea respectiva o scuza a fost mai comoda decat adevarul. Zilele trecute, ultimul avea sa-mi intoarca favoarea. Nu cu una, ci cu doua palme livrate din fundul gradinii.
Mercedes-Benz Actros
Prima mi-a mutat falcile oarecum intamplator. Dadeam o tura pe site-ul media al fabricantului din Stuttgart la sugestia unui vechi prieten, pasionat inclusiv de camioane. Misiunea era sa arunc un ochi pe comunicatul despre noul Actros, cica avea niste chestii noi si dragute. Aflu ca, printre respectivele, sunt camerele video ce inlocuiesc oglinzile retrovizoare – premiera absoluta pe piata cap-tractoarelor. Citesc si ma conving despre utilitatea lor; hai sa le si vad, zic. Click pe imagine si regurgitarea pranzului e instantanee: in cabina, display-urile sunt montate ca in pozele cu improvizatii la care se hlizeste pulimea pe Facebook. Trantite pur si simplu pe montanti, fixate in suporti masivi cu suruburile la vedere. Bah, ce ma-sa se intampla? Asta e Mercedes sau Mahindra? Cat de complicat e sa gasesti o solutie placuta ochiului? Amicul e de parere ca ma inflamez aiurea, ca, in cazul dat, estetica e filozofie kantiana si ca, oricum, forma nu poate urma functia fiindca nici macar n-a fost luata in calcul. “E un camion, in pula mea!” Respect, dar si eu zic ca e un Mercedes, in pula mea! OK, treaca de la mine: pot admite ca pe nemti i-a durut in pix de tembelii din specia lui Zed. Astia care, uneori, nu pot zari padurea inainte sa identifice copacii.
In privinta bordului noului GLE, insa, s-a terminat. Zero toleranta. Nimic. Nada. Canci. N-ai cum, neica, n-ai cum sa treci peste tigania aia. Doua ecrane de 12,3 inch fiecare, oferind patru configurari in privinta look-ului si fluxului de informatii sunt negresit spectaculoase; doua ecrane de 12,3 inch fiecare, asezate asa cum au facut-o baietii lui herr Wagener, iti vor sacai gena autista mai rau decat tablourile stand mereu stramb. Nu conteaza cat de nesimtit esti: iti dau maximum doua minute sa intri la banuieli. Sa examinezi felul in care ecranele se suprapun aerisilor laterale si sa lasi gandurile negre despre lucrari de mantuiala, finisaje de cacat si alte gainarii sa te bantuie. Fiindca asta e iluzia: prizele de aer par a fi colturile unei piese masive care, in zona de mijloc, face uz de display-uri ca sa doseasca ceva nasol. Atat de prost sunt integrate in spatiul ala. Si o sa vrei sa smulgi sticla pentru a vedea ce e in spate. Daca esti suficient de nebun, poate o vei si face.
Dar nu vei gasi nimic. Pur si simplu, asa au gandit ei designul. Asa ca te vei intreba cum ai putut ajunge in starea aia. Cum de nu te-ai putut controla. E simplu, omule: mintea ta a refuzat, absolut normal, sa accepte ca neamtul poate fi roman. Ca o pereche de ecrane in bordul unui Mercedes model 2018 pot fi integrate atat de mioritic. Bucata primita de la oglinzile lui Actros inmoaie nitel gladiolele; astalalta te interneaza direct la agitati. Totul pentru ca cineva acolo sus, intr-un birou din Stuttgart, reuseste sa-si convinga sefii ca asa e bine si frumos. L-as lasa in curul gol si l-as inghesui intr-un carucior de butelii, apoi i-as racai bucile pe poteci din smirghel granulatie 80. Minimum 10 km pe zi, cu minimum 40 la ora. E singurul lucru la care ma gandesc acum ca e mai rau decat sa suporti ecranele alea in timp ce treci cu GLE-ul peste capace de canal. Raman deschis la sugestii.
