Acasa » Features » Important la Frankfurt: partea a II-a

Important la Frankfurt: partea a II-a

Postat in 18 septembrie 2017
/
Comments are off for this post

 

de Dragos Grigore

Din pacate, am calatorit, fiind nevoit sa plec la Londra din Frankfurt, pentru business, astfel ca nu am avut timp de scris, dar ma revansez azi si maine.

Ramasesem sa povestim despre Frankfurt 2017, cu bune si rele.

Dupa cum ziceam saptamana trecuta, din curtea interioara m-am indreptat spre halele care gazduiau producatorii auto, astfel ca mi-am facut un sistem ad-hoc. Am luat-o in dreapta halei Mercedes-Benz.

Dupa ce am trecut de GLC F Cell, am vazut un concept de autobuz desprins dintr-un vis frumos.

 

Revenind la Frankfurt, frumusetea din fata mea, nu este doar ecologica, ci si al dracu’ de desteapta. Cu m-am apropiat de parbriz, am vazut bateria de camere video si senzori. Baietii se pregatesc de autobuze autonome…

Interiorul nu era deschis la ora aia, dar am reusit sa trag vreo doua poze cu un lounge, pentru ca ala numai autobuz nu e… Stiu, cand zici autobuz, te gandesti la 336, plin ochi de oameni grabiti care incotro, iar vara este un asalt nefast asupra simturilor, in special mirosul. Nemtii ofera niste bancute SF,  parca desprinse dintr-un proiect supervizat de Zaha Hadid, cu accente de Star Trek. Practic, ofera un spatiu util, ce poate fi folosit pentru a lucra in drum spre…oriunde.

 

Din pacate, nu cred ca-l vom vedea pe strazi si, daca reuseste sa intre in productie, cu siguranta nu-l vom vedea la noi. Dar este frumos si merita mentionat.

Dupa autobuzul SF, am vazut noul Mercedes-Benz Clasa X. Acel Nissan Navara recarosat si vandut cu jdemii in plus. Pentru comparatie, Nissan Navara are versiunea de top cu un pret de 38.920 Euro (TVA inclusa), putand ajunge la peste 40.000 euro, daca se alege cutia de viteze automata.

Mercedes-Benz Clasa X incepe de la 37.294 Euro in Germania si se termina…nu stim unde. Sunt speculatii ca vor fi versiuni care vor sari de 60.000 Euro.

Nu comentez politica de preturi a celor de la Mercedes-Benz, dar cred ca este putin cam mult pentru o masina de carat baloti de fan sau unelte de lucrat pamantul…

 

Frumos pe afara, campionatul mondial de sculptat in plastic in interior, emblema Mercedes-Benz. Asta este Clasa X pentru mine.

 

Probabil ca era prea scump sa schimbe si butoanele astea… Vivat Nissan Navara.

Sa mergem mai departe. Sala 5.

La intrare se afla Startech. Range Rover, Bentley Bentayga si un Maserati Levante mi-au atras atentia. Si niste preturi exorbitante, pentru un muritor de rand ca mine, pentru cateva brizbrizuri din carbon.

 

Apoi Brabus, care sarbatoreste 40 de ani de la infiintare companiei care cere, pentru modificarile aduse, tone de bani, dar macar aduc si tone de performanta. Rocket 900 si doua G-uri scoase din cele mai dubioase vise sau cosmaruri.

Cam asa ceva viseaza noaptea Zed…

Apoi linia Brabus Classic. Adica masini clasice restaurate. Un SL 300, albastru deschis cu piele crem si un semn mare de “NU ATINGETI” la interior.

Daca apasati aici (http://www.brabus.com/cars4sale/car_300SL_lightblue.html ) veti afla de ce. Costa 1.890.000 euro…

Vizavi de Brabus vad o chestie. Niste ovaluri concentrice, de parca ar fi cazut o piatra intr-o apa linistita, iar cineva a imortalizat undele generate. Mai tarziu am aflat ca asta e ideea.

“Thunder Power”. Un simplu exercitiu de asociere libera m-a dus in China. Si am avut dreptate. Ma rog, nenea cu bani e din Hong Kong, dar tot China este.

Un miliardar excentric, dispus sa cheltuiasca multi bani pentru a-si vinde conceptul in Europa. Desi, daca intri pe site, precomenzi se accepta doar in China, Taiwan si Hong Kong.

Productie in China, centru de design, cercetare si dezvoltare in Italia, la Milano.

In salon era un sedan, camuflat si un SUV, acoperit. Pe care l-am vazut mai tarziu descoperit. Interior luxox din piele, un bord glossy, cu ecrane pe toata latimea sa.

Odata deschisa usa am vazut ca produsul expus a fost facut in graba, imbinarile grosiere tradand acest lucru. Dar, este doar un concept de salon si este loc de imbunatatire.

Desi nu am apucat sa schimb o vorba, mi-am dat seama ca pustiul din fata mea, este roman. Si seful departamentului de design. Drept pentru care am decis sa-i iau un interviu online, via e-mail. Vom vedea ce iese.

Revenind la jucariile expuse, chinezii par pusi pe treaba. Am sapat putin pe internet si am aflat ca au planuit un coupe si accepta deja precomenzi, dar vor construi numai 488 unitati din modelul TP-488c. Da, stim, nume tipic chinezesc.

Dar, care are un fel de sens. Nu stim pretul, dar stim ca vor sa se bata direct cu Tesla. Cel putin asta a zis tipul din showroom cand l-am intrebat direct: “who do you want to compete against”? A zambit si a spus doar atat: “Tesla”.

Asadar ar trebui sa ne asteptam la un “scor” de Tesla Model S. Sau mai mult, tinand cont de faptul ca TP-488 se lauda cu o baterie cu capacitatea de 125 KWh, capabila sa ofere o autonomie de 650 Km.

La care se adauga o viteza maxima de240 km/h si o putere combinata de 430 KW distribuita catre toate cele 4 roti.

Per total o chestie misto. Si inca ceva. Miroase ok inauntru. Veti intelege de ce spun asta candvoi ajunge la alte chinezarii…

Mergand mai departe, langa chinezi era standul Ferrari, unde erau doua masini acoperite, Portofino, dar si un Ferrari 812 Superfast.

800 de cai putere imbracati intr-o caroserie de GT clasic. Capota lunga, habitaclu sportiv si un spate de hatch ultrasportiv.

Exteriorul socheaza, deoarece inspira viteza din orice unghi este privit.

Interiorul impresioneaza imediat cum te asezi la volan. Totul pare a fi gandit in jurul soferului. Instrumentele de bord au pozitionare clasica pentru o masina de curse. Turometrul analogic troneaza in centru, avand un mic display pentru indicarea treptei de viteza. Pentru cei interesati si de alte informatii, exista doua ecrane de rezolutie inalta pentru GPS si pentru sistemele de monitorizare ale bolidlui, unde se pot face setarile dupa voia inimii.

Scaunele au structura din fibra de carbon si sunt imbracate in piele, evident. Butoanele sunt puse la indemana, pentru un acces usor si rapid. Mai ales rapid.

Consola centrala este dotata cu minimul de butoane necesar unei calatorii de placere: sistemul de climatizare, comenzile cutiei de viteze cu un minunat buton pe care scrie “Launch”, precum si cele pentru activarea/dezactivarea sistemelor de asistenta.

Cel mai interesant mi s-a parut volanul. Mai stiti volanele alea vechi de pe epoca “gentlemen racer”-ilor? Cu 2, 3 sau patru spite din metal slefuit, inconjurate de un lemn de esenta nobila, lucru care a determinat aparitia manusilor de condus, pentru a asigura o aderenta mai buna si pentru a evita alunecarea mainilor in timpul conducerii.

Ei bine, operele acelea de arta au fost inlocuite de un sistem ergonomic de manevrat vehiculul. Altfel nu-l pot numi, pentru ca chestia aia este orice, numai un simplu volan nu.

De pe volan se porneste motorul. De la butonul acela rosu, montat in partea stanga. Apoi se poate seta suspensia. Si apoi restul sistemelor care gestioneaza tinuta de drum, prin intermediul unei manete rosii.

Era sa uit. Pentru ca este o masina de curse, destinata uzului zilnic, volanul este gazda comenzilor pentru aprinderea luminilor si pentru activarea stergatoarelor de parbriz. Poate ploua. Zic…

Dupa Ferrari, am trecut “strada” panin ograda celor de la Maserati. Care a fost doar o expozitie statica cu putina, spre deloc, interactiune cu noi, muritorii de rand veniti sa vada masinile si sa scrie despre ele.

Mi-a placut Levante si un Maserati GranTurisom MC. Frumos, elegant si scump. Dar care lasa impresia ca se straduieste prea putin pentru a face fata competitie crescande… 454 CP sunt cam putini pentru o masina al carei pret de vanzare are 6 cifre, iar altii ar spune ca e suficient. Dar… e frumos.

Mai departe, am ajuns la standul destinat exclusiv diviziei de restaurat vehicule clasice, Brabus Classic.

Unde am vazut un sasiu de 300 SL si un Pullman de pe vremea cand posesorul masinii avea atata putere si bani incat putea sa schimbe sensul de rotatie al planetei. Superb. Si al dracului de scump.

Vizavi de ei, un mare stand Jaguar-Land Rover. Acolo am intalnit Land Rover Range Rover Sport SVR. Un nume lung, nu-i asa? Ma rog, ei stiu mai bine.

Un SUV/off-roader de 5 metri lungime, vopsit intr-un albastru care mi-a dat dureri de cap 2 zile.

Scaune sport, ornamente din fibra de carbon cat cuprinde si un motor V8, capabil sa produca 550 CP (la intrarea in cutia de viteze) si 680 Nm. Adica 0-100 km/h in 4,7 secunde si o viteza maxima de 250 Km/h. Limitata electronic, evident. Adica un soi de anti-Cayenne, daca vreti.

In fata lui era un Land Rover Discovery. Noul Discovery.  Pentru cei care nu stiu, Land Rover Discovery a fost lansat, international, la Salonul Auto de la Frankfurt, in 1989, ca urmare a unei rapide misiuni de proiectare si dezvoltare a unui vehicul de teren, apabil sa rivalizeze cu japonezii de la Toyota, Nissan si Mitsubishi. Asa a inceput Project Jay, iar in 1989 a venit pe lume Land Rover Discovery. Cu 3 usi, faruri de pe o duba de marfa, Freight Rover, si stopuri de la alta duba, Maestro.

Azi, Discovery este condus preponderent, din ce am vazut eu pe strada, de pisi grabite sa-si ia un macchiato de la starbucks unde vor irosi cateva ore pretioase discutand nonsensuri despre nimic. La Frankfurt am vazut un Discovery prezentat asa cum trebuie: cu cadre din metal in portbagaj pentru delimitarea bagajelor de alte bunuri carate sau de animale.

Stiu, sunt hater, vor spune unii. Dar, nu. Nu sunt. Sunt doar direct si spun ce cred, fara sa pretind ca detin adevarul absolut.

Tot la Land Rover am vazut noul Range Rover  Velar, studiat cu interes de “jurnalistii” chinezi. Toti dotati cu niste fise pe care le completau cu minutiozitate.

In timp ce unul ciocanea eleronul sa-si dea seama daca este din metal, plastic sau carbon… “Plasticaa”

Langa Velar, pentru a fi in ton cu tema Salonului Auto de la Frankfurt din 2017, respectiv viitorul transportului, cu accent pe vehicule autonome si sisteme de propulsie hibride sau electrice, Land Rover a adus un Discovery. V8!

Suprainaltat, cu accente portocalii, care aduc mainte despre vechile competitii G4 in care Discovery-urile de atunci se tarau prin jungle unde nici macetele nu mai taiau.

Tone de cai putere, tone de moment motor. Tone de benzina/100 km. Bani sa fie!

Apoi am ajuns la Jaguar. Unde am vazut i-Pace. Crossover de SUV cu sedan, o reteta folosita de Volkswagen, Audi, Skoda si…restul.

Alb perlat, manere ascunse in usi, la fel ca Velar. Linii curate, dar total lipst de orice urma de emotie.

Ceea ce nu poate fi spus despre F Type SVR. Situat fix langa i-Pace. Probabil hibrid, care foloseste benzina si cauciuc pentru a se deplasa… Stiu, e copiata de la Dodge Challenger treaba asta, dar tot imi place.

575 CP pusi la bataie de un GT pur sange britanic. Mult carbon, multa piele si multa putere. Asta imi inspira.

Ca sa fim intelesi. La Frankfurt m-am urcat doar in ce masini mi-au placut sau care m-au facut curios. Iar F-Type SVR este una din cele 10 masini, poate, in care m-am urcat.

La volan nu te urci. Nici nu cobori. E o senzatie apropiata de imbracarea unui sacou facut la comanda pe Saville Row. Totul vine fix cum si unde trebuie. Pozitia la volan se ajusteaza in maxim 30 de secunde, iar toate, dar absolut toate comenzile sunt la locul lor, in cel mai pur stil britanic.

Cu putine accente de bogatasi arabi. Carora le sunt destinate suficiente exemplare, pentru ca nu gasesc o alta explicatie pentru butonul care permite modificarea sunetului evacuarii. Active Exhaust System se numeste si activeaza niste supape care ajuta gazele arse sa iasa mai repede, cumva. Si mai zgomotos. Ca bajetzii aia cu fete de masa pe cap care alearga noaptea pe Regent Street de la un semafor la altul.

In incheiere voi scrie cateva propozitii despre noul E-Pace. Mezinul gamei de SUV-uri a celor de la Jaguar.

Exteriorul este curat, cu linii trase ferm si echilibrat, care au dat nastere unui soi de hatchback suprainaltat. Daca pastrezi doar silueta, seamana oarecum cu un Q5 sau un GLC. Poate chiar cu Tesla Model X, care ste oricum un sedan umflat, nicidecum un SUV.

Interiorul este simplificat, dar complex. Majoritatea comenzilor au fost fie mutate pe volan fie inglobate in sistemul multimedia dotat cu ecran tactil.

Am apreciat instrumentel de bord care au renuntat la ceasurile analogice, facand loc display-urilor digitale. Mi-a placut foarte mult tapiteria de culoarea coniacului, care este cu siguranta pe lista de optionale.

Ca o opinie personala, consider ca E-Pace este mult mai frumos si mai elegant decat Range Rover Evoque, care oricum nu-mi place deloc.

Atat pentru azi. Voi mai scrie si maine. Promit.

 

 

 

 

Articole similare