Cat as vrea sa fie un soi de “noi am fost primii”, dar nu despre asta e vorba aici. Stiu ca e vineri noapte si ar trebui sa rup un club in doua, dar nu puteam lasa stirea sta sa treaca pe langa mine.
Da, Infiniti este una din marcile mele de suflet, iar aparitia acestui concept este ca o limonada rece servita intr-o zi calda de vara.
In primul rand pentru ca este un automobil frumos, din orice punct de vedere si din orice unghi e privit. Cine zice altceva ori e orb ori e prost.
Apoi vine frumusetea ascunsa privirii, dar in campul vizual: platforma tehnica folosita.
Da, este un racer old-school, un soi de trabuc aerodinamic pe roti care duce privitorul la primele curse auto, care erau alergate de gentilomi cu manusi, esarfe, casca de piele si o pereche de ochelari grosi, care sa-i apere de pamant, insecte si funinginea motorului.
Daca in privinta pamantului si a insectelor nu prea au ce face, inginerii de la Infiniti au zis sa faca ceva impotriva funinginii astfel ca am lasat ce-i mai bun pentru final si cunoscatori: platforma tehnica.
Da, este un roadster/racer old school, dar totul la el este new school. Dedesubtul caroseriei ce pare a fi facuta din aluminiu, se afla paltforma tehnica a viitorului Nissan Leaf, adaptata unui monopost.
Alfonso Albaisa, Senior Vice President, Global Design, a explicat de la ce a pornit totul: “cum ar fi fost sa gasim o masina veche de 70 de ani, abandonata intr-un sopron din extremitatea sudica a Japoniei? Cum ar fi sa gasim in acea masina samanta pasiunii plantata in timpul primului Grand Prix al Japoniei si puterea si maiestria artistica Infiniti de azi?”.
Cam asa a suna primul gand care a dat nastere lui Infiniti Prototype 9. Ideea a fost de eleganta si puritate, nu de performanta bruta, astfel ca motorul electric de 148 CP ajuta monopostul, care cantareste mai putin de 900 kg, sa accelereze de la 0 la 100 km/h in 5,5 secunde si sa atinga o viteza maxima de 160 km/h.
Aici nu e vorba de putere, ci de pasiune. Nu de performanta, ci de emotie.
Omedetōgozaimasu Infiniti!
