Candva am scris despre Rolls-Royce si cursa sa solitara, prestata in pas de defilare sub ochii celor care afla din ziare cati bani au. Am explicat motivele pentru care Bentley nu poate fi o alternativa, cata vreme e vestibul pentru salonul unde se aduna clientii lui Bugatti. Si am mai incheiat intr-o nota optimista, deloc in firea subsemnatului, in care ma masa cu finalizare gandul ca declinarile lui Vision Maybach 6 vor fi rotunjite cu o limuzina. Inca imi dau palme pentru clipa de slabiciune: cutrele din Stuttgart au schimbat macazul pe o caricatura de SUV, caruia mazgalitorul-sef Gordon Wagener i-a adus mai multe ode decat vagoanele primite de Halep dupa finala castigata la Roland Garros. Nici acum nu stiu daca a trolat sau nu; daca nu, macar iarba a fost buna.
La fel de adevarat e ca ma agit degeaba: cand inclusiv aia pe care n-as fi pariat in cinspe vieti ca vor produce un SUV plonjeaza cu disperarea flacailor de fac aport la crucea de Boboteaza, ce sansa ai ca producator de lux sa izbandesti pisandu-te contra vantului? Dezonodamantul imuabil zice ca iti vei uda pantalonii, toata lumea te va arata cu degetul si vei ajunge intr-un colt de camera nebagat in seama de nimeni. Nici macar Mercedes, calarind ditai talazul de ani buni, nu-si permite asta. Asa ca resemneaza-te, puisor: imediat dupa debutul garsonierei GLS, neamtul o va gati ca pe vilele din Dubai si ii va lipi dublu-M-ul pe montanti. Ceea ce nu stii inca e asta: huiduma 4×4 ar putea fi una din ultimele purtatoare ale numelui Mercedes-Maybach.
Ce mai, e zvonul finalului de an, maharii lui Daimler AG – in frunte cu Dieter Zetsche si viitorul CEO Ola Kallenius – discutand posibila revenire a lui Maybach ca brand de sine statator. Teoretic, daca le-a iesit manevra cu AMG, le-ar merge si cu asta; practic, au tot atatea sanse de reusita pe cate au s-o dea in bara. Vezi mata, spre deosebire de AMG, Maybach a mai fost in pozitia respectiva. Unde a esuat lamentabil. Ca design naspa (just), ca masinile n-au fost suficient de speciale (asta e, erau construite pe linia lui S-Klasse, iar S-Klasse e var cu Logan, se stie), ca numele inginerului pulii nu spunea nimanui, nimic (nu ca altele cu traditie milenara in bazarul mega-luxului, gen Pagani si Koenigsegg) – toate astea conteaza mai putin. Cert e ca n-a mers, iar timp n-a trecut suficient de la intaia eutanasiere incat s-o uite lumea. La naiba, nepotii lui Jiji au plimbat pana mai ieri harabaia reparata cu ranga, oriunde intre Pipera si stadionul unde urma sa se faca de ras fecesebe-ul.
Un esec de magnitudinea celui recunoscut de Daimler in 2013, cand i-a cantat prohodul lui 57 si 62 dupa numai un deceniu de productie, poate conta enorm. Aici nu suntem in filme, gogule, nu se toarna Rocky 3 cu revenirea lui Balboa ca-n basmele lui Ispirescu. Asta e un battle rap intre PR-i: cand aia de la Rolls-Royce spun ca s-au vandut de cinci ori mai multe Phantom-uri decat poti declara pentru produsul tau, stii neindoios ca mireasa s-a basit cu stropi. Si ca firma pe care o reprezinti si-a cam futut cariera. Dar tot la fel de adevarat este ca lucrurile se pot intoarce cu 180 de grade. Ca poate entitatile economice si persoanele fizice au evolutii diferite dupa dezastru. Mai exact, n-ar trebui sa-l compar pe Maybach cu Ja Rule. Iar mostenirea lui Wilhelm poate perturba inca o data linistea rivalului din Goodwood. Desigur, asta numai daca nemtii demonstreaza ca au invatat din greseli.
In mod cert, daca Maybach va merge din nou pe propriile-i picioare (dorinta clar exprimata a lui mos Dieter), e obligat sa produca socul pe care l-a produs Phantom in 2003. In primul rand, va trebui sa fie absolut monumental, eventual avand propriul camp gravitational. Apoi, va trebui sa expuna – musai intr-un profil cu trei volume – genul de look care inmoaie spinarile fix cat sa favorizeze plecaciunile. Suna cunoscut, normal, pentru ca asta face britanicul de 15 ani incoace. Dar aspectul de care musai trebuie sa stea departe este genul de lux pe care-l etaleaza Spirit of Ecstasy. Fastul clasic, batranesc, incropit din cherestea nobila si produse de tabacarie pitind display-uri, trackpad-uri si taste va fi mereu o specialitate a casei doar in Insula; in schimb, Maybach poate fi uber alles numai prin tehnologie ultimul racnet expusa pretutindeni. Care are prostul obicei ca se demodeaza; de aceea, trebuie sa fie cu mult inaintea timpului sau.
Propulsia full-electrica a perechii Vision 6 e un bun inceput. Foarte bun, chiar: patru motoare electrice si o baterie de neam-prost garanteaza performantele (si autonomia) asteptate de orice plutocrat de la un veblen made in Germany. De aici inainte, e nevoie doar de curaj si tupeu intemeiat pentru a nauci cu un interior cum o sa mai vezi doar din 2035 incolo. Din toate unghiurile si prin toti porii trebuie sa respire a belsug pentru nouveau riches si millenials pricopsiti, pentru oamenii care se uda fleasca cand revad I, Robot si Tomorrowland. Sa fie un hub catre toate realitatile multiversului digital, sa sufoce cu update-uri si sa livreze atatea idei misto cat neam de neamul pulifricilor care au avut iPhone inainte sa aiba bicicleta n-au visat vreodata. Caci, sa nu-ti faci iluzii: astia vor rostogoli lumea de maine.
Din multe puncte de vedere, Maybach ar trebui sa ia notite despre ceea ce face Tesla acum. Si sa duca treaba la un alt nivel. Dar, mai e mult pana departe; intre timp, ma pun pe asteptat: vrand-nevrand, la un moment dat voi comenta ce-o sa rezulte din cizelarea conceptului Ultimate Luxury. Cand, probabil, o sa ma intreb din nou de unde-si cumpara Wagener canepa.
