Cand am vazut primele imagini de presa cu noul model, mi-am adus aminte cum ma simteam cand eram doar un pusti. Cum ma bucuram cand ma duceam la sala de jocuri electronice si strangeam fise pentru jocul Street Fighter.
Cred ca sunt suficienti oameni care isi mai aduc aminte de jocul asta. Si sper ca lumea isi va aduce aminte de Kia Soul peste niste ani.�
Am asteptat nerabdator sa iau Kia Soul la test. In primul rand pentru ca sunt fan Kia, desi conduc un SUV nemtesc.OK, nu sunt atat de fan incat sa imi fac un tatuaj cu emblema Kia, dar suficient cat sa apreciez o masina care are un raport value for money cat mai mare. Iar Kia este campioana la acest capitol. Imi aduc aminte cu placere de Opirus, care mi-a spalat definitiv orice idee preconceputa despre limuzine. Sau de Sorento care i-a ascultat cu urechea pe Rexton si Pathfinder in poligonul de off-road de la Campina. Ori de C’eed, care se vinde intr-o veselie, mai ales ca acum are o oferta speciala, prin programul de reinnoire a parcului auto din Romania.�
Sa revenim la Soul.�
Iau cheia tip briceag si fac o grimasa. Frumos, dar un pic cam tarziu. Nu mai are acelasi efect, in epoca keyless-start-ului. Dar daca ma gandesc la vechile chei de contact, diferenta este ca de la cer la pamant. Unde trebuie sa revin.� �
Dau o tura in jurul masinii si o masor din ochi. Imi place. Liniile caroseriei fac un joc placut si simetric, inchizandu-se intr-o maniera logica.�
Ma urc la volan si arunc o alta privire la interior. Imi dau seama ca sunt perfect asortat. Am jeansi negri, sacou negru/gri si un tricou polo rosu, incaltat fiind cu o pereche de Conversi negri cu o dunga rosie… Ai crede ca sunt de fapt angajat pentru a-i face reclama.� �
Dincolo de asortare incep sa scanez tot. Geamuri actionate electric, oglinzi actionate si rabatabile electric, sistem audio cu cititor MP3, mufa pentru� MP3 player, difuzor de bass in bord, comenzi pe volan. � Tot ce vrei si ai nevoie pentru a face ture printr-un oras, de preferat unul cunoscut, pentru ca nu ai sistem de navigatie.�
Sistemul audio are un afisaj monocrom pe fond rosu perfect asortat cu interiorul si sase butoane pentru memorarea posturilor de radio. Desi mi se pare ca lasa impresia de ieftin, arata OK per total. Mai vad si un � buton de decuplare a ESP-ului. Nu stiu cine poate sa incerce drifturi cu un motor de 1.5 litri si 120 de cai putere, dar ii lasam in pace. Cred ca se crede vreun street fighter.�
Am plecat la drum usor emotionat. In primul rand pentru ca eu conduc o masina cu o cutie de viteze automata. Evident am plecat stangaci din curtea importatorului, gresind de cateva ori momentul schimbarii treptei de viteze.�
Dar am apreciat elasticitatea motorului cu aceasta ocazie. OK. Nu trage ca un AMG, dar nici nu te ia somnul la volan. Am mers cu treapta a 5-a de la 20 km/h pana la 140 km/h, bineinteles intr-un interval de vreo cateva zeci de secunde bune.�
Dupa o oprire mai lunga, timp in care masina a stat parcata la soare, am simtit ca putem praji oua pe capota, la fel ca soldatii care au luptat in desertul nord-african in timpul celui de-Al doilea Razboi Mondial. ||||�
Culoarea negra o dezavantajeaza clar la acest capitol. Dar puncteaza la capitolul cool. Tot la capitolul cool, dar in sensul de rece, puncteaza si instalatia de aer conditionat.�
Desi nu este automata, reuseste sa raceasca aerul din conductele de climatizare in timp record, astfel incat in cateva minute uitasem de caldura sufocanta care m-a lasat fara aer cand m-am urcat la volan.�
Interiorul rosu cu negru � m-a facut sa ma gandesc la “Rosu si negru” de Stendhal si la personajul principal Julien, un tanar fiu de taran care vrea sa isi depaseasca conditia. Daca stau sa ma gandesc bine, sKia a pornit dintr-o pozitie dezavantajata, producad masini nu prea luxoase, dar fiabile, copiind orice se putea copia. Acesta este marele avantaj al copiatului: nefiind nevoit sa inventezi, copiezi ceva ce functioneaza deja, deci vei avea un produs final, cel putin la fel de fiabil ca si modelul care a fost sursa.�
Soul este un exemplu clar de copiere a unui model de succes, sus-aminitul Scion xB. Dar cum a copia este un semn de pretuire in Asia, voi trece cu vederea aceast lucru, mai ales ca nu vreau sa intru in polemici inutile. Oricum, din punctul meu de vedere, e mai misto decat Scion xB, care, intre noi fie vorba, arata ca dracu’.�
� Nu voi trece cu vederea, insa reclamele de pe internet, precum cea din galeria foto, unde Kia promoveaza modelul Soul pe siteurile unde este promovat si sus-amintitul Scion xB. Iar Scion xB, pe de alta parte, � da direct in Kia Soul. Se pare ca in pietele respective nu mai este loc de buna ziua…�
Oricum, apreciez noua identitate de marca a firmei, care are, pentru prima data in istoria ei, un set de elemente distinctive ce se regasesc in intreaga gama, de la Ceed la Opirus. Ma refer la calandrul distinct, la designul sistemului audio sau indicatoarele de bord.�
Este evidenta tusa adusa de designerul sef Peter Schreyer, care a fost adus sa creeze un vector de imagine si a reusit acest lucru intr-un timp record pentru industria auto.�
Lasand literatura clasica de-o parte, si teoriile despre design, trebuie sa ma intorc la subiectul acestui test.�
Interiorul abunda in materiale de calitate medie, dar reuseste sa faca o impresie de masina cool, misto, fita sau cum vreti sa ii spuneti. Culoarea rosie este predominanta si se asorteaza perfect cu negrul caroseriei. Scaunele sunt comode, iar suportul lateral oferit este suficient pentru un sofer care conduce normal. Pentru cei care se cred Collin McRae nu le va ajunge, dar le va face fata.�
Instalatia audio, mentionata anterior, � are un CD player care stie sa citeasca � si formatul MP3, conexiune pt iPod sau orice alt MP3 player, slot USB, dar si “la piece de resistance”, sistemul de iluminare ambientala care se poate regla din butoanele montate pe bord, in partea dreapta a volanului. Ai de ales intre “Mood”, care moduleaza intensitatea luminii cercurilor care inconjoara boxele din fata dupa un algoritm prestabilit, sau “Music”, care determina aprinderea lor in functie de volumul muzicii. � �
Revenind la lucrurile terenale, care ma intereseaza mai mult pe mine, am bagat caruciorul copilului meu in portbagaj, care este la fel de rosu ca si interiorul. A intrat fara probleme si se si asorteaza! Si a mai rams loc si pentru o sacosa de cumparaturi. Inca un punct in plus pentru Soul. In plus, bancheta din spate este fractionabila asimetric si permite incarcarea unor obiecte voluminoase.||||� �
�
Dar cum orice medalie are doua fete, vin si criticile. �
In primul rand pentru rotile mult prea mari pentru o masina de patru metri lungime. Am facut un drum pe Bulevardul Aviatorilor din Capitala, pavat cu piatra cubica clasificata drept “monument istoric”. tot ce pot sa spun este ca am consumat toata lista de injuraturi in primii 200 de metri. Pana am ajus la Ambasada Chinei ma intrebam de ce am luat-o pe acolo, cand erau atatea optiuni alternative. In plus, la un diametru de 18 toli poti vedea niste discuri de frana, care par ridicol de mici. Deci mult zgomot pentru nimic. �
Apoi vine consumul la viteza ridicata. Datorita formei de cutie cu roti, aerodinamica nu este cea mai stralucita. Oricum, habar nu am ce consum are masina, pentru ca nu am reusit sa aflu daca are computer de bord. Ochiometric, cosuma undeva pe la 10 litri/100 km, in regim urban, cu instalatia de aer conditionat pornita.Am facut un experiment calculand consumul in functie de cantitatea de benzina cu care am alimentat, dupa ce am notat in prealabil pozitia indicatorului de combustibil. Am mers cu masina pana cand indicatorul a ajuns aproximativ la acelasi nivel. Ergo, un consum undeva la 10-11 litri de benzina, in regim urban.�
Vor fi unii care vor spune ca Soul este un cross-over cu destinatie urbana. Eu sunt de parere ca nu cumperi o masina pe care sa o parchezi cand ajungi la marginea orasului, continuandu-ti drumul cu trenul, microbuzul sau alta masina. Nu cred ca romanii au mentalitatea masinilor selective. Una pentru oras, o chestie mica si fasneata, si una pentru deplasarile interurbane, de preferat un break sau monovolum, din cauza unui motiv extrem de � simplu. Pretul!�
� Si aici ajungem la partea cea mai interesanta.Personal, consider un pret de 17.000 de euro pentru o masina cool a fi pra mare, mai ales in perioada in care traim.�
OK. Are garantie de 7 ani sau 150.000 km, cu 4-5 ani mai mult decat ofera marcile premium consacrate, dar totusi vorbim de 17.000 de euro. O mare parte din vina o are stickerul de fabrica pe care scria “Made in Korea”, care determina niste accize si taxe vamale prea mari, dar, raman la parerea mea.
La banii astia pot lua un SUV adevarat, nou, produs la noi. Dar nu stiu cat de cool as mai fi cand ies pe strada. Nici nu s-ar uita la mine lumea pe strada, zicand ” asta e de-aia scumpa” . �
Sau un SUV si mai adevarat, second hand. Dar voi avea, probabil de suferit din cauza uzurii si a reparatiilor ulterioare iminente.�
Oricum, daca ar fi sa imi iau o masina de oras, m-as uita la un Soul. Mi-am dat seama ca i se aplica perfect expresia � “if looks could kill“.||||� �
�
Arata bine, dar nu este un street fighter. Cel putin nu unul real, ci mai mult un break dancer care stie sa faca niste figuri misto.�
Asa ca mi-ar place unul, dar nu cu roti de 18 toli si, evident, nu la un pret de 17000 de euro.�
Date tehnice Kia Soul:
Dimensiuni L x l x h: 4105 x 1785 x 1610 mm�
Ampatament: 2550 mm�
Ecartament fata / spate: 1570 / 1575� � (mm)�
Capacitate rezervor: 48 litri�
Capacitate portbagaj: 340 litri�
Motor KIA Soul 1.6 GSL:�
� Capacitate cilindrică: 1591� (cmc)�
� Cutie de viteze: 5 M/T�
� Putere maximă: 124@6300� (CP@RPM)
Cuplu maxim: 156@4200� (NM@RPM)
� Viteza maximă: 178� (km/h)
Acceleraţie 0-100 km/h: 11� (s)�
� Carburant: benzină�
� Standard emisie noxe:Euro 5�
� Consum urban/extraurban/mixt: 7.9/5.7/6.5� (l/100 km)
Emisii CO2: 153� � g/km�