Nu este primul, si nici ultimul, monovolum Chevrolet. De fapt nu prea este monovolum, ci, mai degraba, un break mai inalt si mai lat.
Caroseria este in doua volume si are proportiile unui break normal.
Divizia europeana a lui General Motors stie ca in Europa se vand monovolumele ca painea calda, in special cele compacte, in clasa inventata de Renault cu prima generatie a lui Megane Scenic, devenit apoi doar Scenic.
Concurenta nu a intarziat sa apara, dar pe masura ce au evoluat lucrurile, la fel au facut si preturile.
Specialistii Chevrolet au studiat problema si, dupa ce au incercat marea cu degetul, lansand modelul Cruze, au impuscat doi iepuri dintr-o data prin lansarea lui Orlando, construit pe platforma tehnica a lui Cruze.
Practic, prin Orlando se ofera un automobil ce suplineste cu brio versiunea break a lui Cruze si un monovolum compact.
Sa incep cu inceputul.
Am in fata un automobil cu o lungime de 4652 mm, o latime de 1836 mm si o inaltime de 1633 mm.
Stati linistiti, nu sufar de sindromul Auto-Bild, dar aceste cifre sunt interesante si foarte importante.
De ce?
Pentru ca masina cult a clasei monovolumelor, cea care a deschis drumul, Renault Espace, are 4656 mm lungime, 1860 mm latime si 1801 mm inaltime.
Intlegeti acum?
Asemanarile nu se termina aici. Ampatamentul lui Orlando masoara 2760 mm, fiind mai mic decat cel al lui Espace cu 43 mm. In schimb se impune prin ecartamentele mai mari atat pentru puntea fata cat si pentru puntea spate.
||||
Toate aceste cifre, combinate cu masa proprie de 1528 kg inseamna doua lucruri: spatiu interior generos si un comportament dinamic superior.
In privinta spatiului m-am convins. Orlando este compact pe dinafara si enorm pe dinauntru.
Cockpitul este organizat fara gres, iar calitatea materialelor este la nivelul lui Cruze, poate chiar mai bine.
Nu este campion la gadgeturi, dar ofera tot ce are nevoie o familie mobila si moderna.
In plus, in spatele comenzilor sistemului audio se afla un spatiu de depozitare unde se poate pune un telefon mobil sau un MP3 player ce se poate conecta prin mufa de AUX sau cea USB la sistemul audio al masinii. Bine am venit in deceniul 2 al secolului 21!
Spun asta pentru ca am mers cu masini premium care nu aveau aceasta optiune, si chiar s-a simtit acest lucru.
Ceasurile amintesc oarecum de Camaro, iar culoarea lor este cea de la Corvette.
Prin aceste detalii GM Europa ne ofera o masina pe gustul nostru, dar tine sa ne aminteasca cu cine stam de vorba totusi.
Adica daca ne suparam cu Orlando, acesta are un frate mare si rau, pe nume Corvette ZR1 care manaca asfalt si e capabil sa bage la loc mintile oricui, fie ca este o bestie germana fara suflet care gandeste in cifre pure, fie o italianca rasfatata si ultracostisitoare.
Revenind la Orlando, am apreciat forma colturoasa si masiva cu un profil jos si geamuri ce amintesc de Hummer H3 si Chrysler 300 C.
Mici… Doar in aparenta, pentru ca o odata urcat la volan mi-a oferit o vizibilitate foarte buna.
Singura problema vine la stalpul C, care este foarte lat si putin inalt, dar nu a fost atat de grava. S-a rezolvat cu o reglare mai atenta a oglinzilor laterale.
Consola centrala este ergonomica si ofera tot ce are nevoie un sofer, avand comenzile dispuse ergonomic.
Comenzile sistemului de climatizare sunt langa maneta schimbatorului de viteze, in timp ce sistemul audio are o locatie separata, in partea superioara a consolei centrale, fiind foarte aproape de campul vizual al soferului.
Pozitia la volan este inalta, undeva intre monovolum si SUV compact, dar este confortabila si ofera siguranta in trafic.
||||
Am pornit motorul cu patru cilindri, capabil sa produca 140 cp si am plecat la drum. Am remarcat pedala moale
a sistemului de franre precum si incapatanarea motorului in a pune cei 140 de cai pe sosea.
Tinuta de drum este foarte buna, rotile mari contribuind la acest lucru, ajutate de setarea putin prea sportiva a suspensiei.
Inclinarea longitudinala este cvasi-inexistenta la accelerarea in linie dreapta, iar pe drumurile virajate, inclinarea laterala este in limitele normale pentru un automobil cu gabaritul lui Orlando.
Timp de aproape doua saptamani am injurat suierand printre dinti acest motor cuplat cu o cutie de viteze manuala cu 5 trepte, care nu e tocmai stralucita. Dar cine a citit testul cu Chevrolet Cruze stie despre ce este vorba.
Chevrolet Orlando are un timp de accelerare de la 0 la 100 km/h este cuprin in intervalul de luni pana joi, iar la drum lung are reprize demne de bicicleta.
Plus ca este gurmand. Foarte gurmand, daca incerci sa trezesti caii adormiti de sub capota motorului. Cel putin asta am crezut initial…
Dupa 10 zile de mers prin oras si in afara lui, am avut ocazia sa im fac mea culpa
.
Dar ce mea culpa!!!
Am mers cu Jonathan in vizita la parintii mei. Fiul meu adica, in varsta de 2 ani. Dupa acele 10 zile, imi venea sa trimit un mail cu scuze pentru ca am gandit ce am gandit despre Orlando.
Sa va zic de ce.
In primul rand, pentru ca limita de viteza in oras variaza intre 30 km/h in zonele rezidentiale (de exemplu Cotroceni) si 60 km/h in zona Iuliu Maniu, Splaiul Independentei etc.
De la 0-60 km/h, Orlando accelereaza liniar si frumos in asa fel in cat sa nu se verse canuta cu apa a copilului ce se joaca frumos pe bancheta din spate! Asta e testata la prima mana.
Pana sa ajung la momentul magic cu copilul, am stat si am criticat.
Deh, ce sa fac? Traiesc in Romania, iar critica a ajuns la rang de arta. Putem fi campioni olimpici la criticat aiurea si aruncatul cu privirea.
Cu exceptia motorului, nu mai am nimic de criticat. Poate doar sa comentez asupra alegerii rotilor de 18 inci, care sunt mai mari si mai late decat a multor SUV-uri premium!
Implicit, in combinatie cu suspensia usor prea dura pentru Bucuresti, creeaza un oarecare disconfort la trecerea peste denivelarile medii si mari, cum ar fi liniile de tramvai sau portiunile de asfalt macinat.
Desi nu este stralucit, grupul motopropulsor (motor + cutie de viteze = love) este si el o stea pe cerul intunecat al noptii si se achita de sarcinile date.
DOAR daca stii sa le trasezi cum trebuie.
Cu exceptia ultimelor 2 zile, eu trebuie sa recunosc ca nu am stiut sa ii trasez sarcinile.
Vroiam sa plec primul de la semafor, dar nu am reusit niciodata…
Pentru ca Orlando nu e facut pentru asa ceva! Iar acest lucru a trebuit sa il inteleg intr-un final.
||||
Consumul de combustibil, hulit si el saracul la inceput, este decent pentru o masina care cantereste o tona si jumatate.
In oras, pe canicula (vorbim de temperaturi de 41 de grade celsius, la umbra) si in trafic infernal, asortat perfect soarelui arzator si asfaltului care se lipea de anvelope, a consumat undeva intre 9 si 12 litri/100 km.
Pe portiunea dintre Gradina Botanica si Autogara Militari (5,5 km) parcursi intr-o ora, in care am stat bara la bara, Orlando a avut nevoie de echivalentul a 14,1 l/100 km.
Dupa normalizarea traficului, si repetarea drumului Acasa-Birou-Centrul Bucurestiului-Acasa , am ajuns la un consum mediu de 9,5 l/100 km, in conditiile in care aerul conditionat functiona la maxim (adica temperatura minima).
Desi am condus un model dotat cu o cutie de viteze manuala, iar toti cei care ma cunosc stiu ca urasc sa amestec in benzina, si voi repeta acest lucru de fiecare data, Orlando a intuit acest lucru parca si mi-a tinut companie cand cu o melodie frumoasa redata fara cusur de pe stick-ul USB, fie de pe CD-ul cu melodii MP3 si, uneori de la radio.
Ca tot am adus vorba de companie, interiorul sau poate acomoda pana la 6 pasageri, toti adulti! Am verificat personal ultimele doua locuri, care se pot plia in podeaua porbagajului si am remarcat ca sunt suficient de confortabile pentru doi adulti de talia mea. Adica mare.
In cazul in care se opteaza pentru utilizarea intregii capacitati de transport pentru pasageri, adica toate cele 7 locuri, spatiul din portbagaj ramane suficient pentru doua pungi cu arahide…
||||
Bancheta din spatele soferului ofera trei locuri confortabile si foarte mult spatiu.
Aceasta poate culisa pentru adaptarea spatiului pentru fiecare pasager, iar inaltimea interioara este suficienta atat pentru un adult, cat si pentru doi, pentru ca nu se stie niciodata cand mami si tati vor sa mai faca un fratior…
Asadar, lasand glumele de-o parte, care este concluzia testului?
Una foarte simpla si usor de intuit in acest moment.
Din punctul meu de vedere, Chevrolet Orlando este cel mai bun tati-mobilcu sapte locuri disponibil in momentul acesta pe piata.
Cand spun cel mai bun, nu vreau sa spun cel mai luxos, cel mai puternic, cel mai performant sau cel mai rapid.
Ma refer la un automobil care reuseste sa ofere cel mai echilibrat produs la pretul cel mai bun de achizitie si de exploatare.
Ofera 7 locuri adevarate, o tinuta de drum foarte buna, toate dotarile de confort necesare in 2011, o paleta de motorizari si cutii de viteze gandite pentru un condus relaxat si sigur, toate aceste lucruri fiind ambalate intr-un pachet ce poarta o eticheta cu un pret corect, chiar mic, daca tinem cont de tot ce ofera.
