Acasa » Editoriale » In continuare mi se rupe de masinile autonome.

In continuare mi se rupe de masinile autonome.

Postat in 28 martie 2018
/
Comments are off for this post

de Zed

In continuare mi se rupe de masinile autonome. Nitel mai mult ca data trecuta.

Asta mi-a fost punctul de vedere initial, de-atunci nu s-a schimbat nimic. Pe de alta parte, s-au mai modificat nitel lucrurile pe afara. S-au mai facut niste teste, s-au mai atins niste borne si, hopa! – avem primul pieton ucis de o masina autonoma. Pentru ca, nu-i asa, chestia asta era imposibil de evitat.

Cum s-a intamplat conteaza putin spre deloc. Este important doar pentru ancheta, pentru a determina ce anume nu a mers sau a functionat aiurea. Dovezile vor declansa procese, eventuale condamnari si poate chiar sistarea definitiva a programului. Mai putem adauga oamenii concediati, sumele mai mici la buget si, in ultima instanta, inca un faliment de rasunet. Dar mai exista contextul logicii si bunului-simt, pe langa care toate astea ajung sa valoreze cat gaura din pantoful mortului. Pana la urma, nici una nu raspunde la intrebarea de ce s-a permis, din capul locului, ca o masina sa se autopiloteze pe sosele publice? Raspuns posibil numero uno: Tempe si statul Arizona este pastorit de un snop de imbecili care nu si-au pus niciodata problema ca sistemul va da erori taman in locul si la momentul nepotrivit. Secundo: au fost perfect constienti de risc, dar au cedat gandului ca nu poti gati o omleta fara sa spargi niste oua. Recte, fara sacrificiile testarii in realul cotidian, pula rezultate concludente si intrat in istorie. In ambele cazuri, respectivii merita jupuiti cu un capac de conserva bombata, iar executia trebuie filmata si predata la orele de educatie civica. Daca asta nu va obliga posteritatea sa gandeasca inainte de a actiona, nimic altceva nu o va face.

 

Presupusa existenta a unui experiment pe langa care gazarea gibonilor in laboratoarele VAG e pozna de Home Alone e inca si mai absurda cand il studiezi din perspectiva scopului atins. Simt ca urmeaza sa-mi racesc gura de pomana, dar fie: sa zicem ca XC90-ul lui Uber ar fi functionat perfect fara gram de ajutor uman. Si nu doar in momentele dinaintea accidentului, ci mereu. Complet automat, ar fi rulat ireprosabil in 100% din cele un milion de teste la care ar fi fost supus. Inchide ochii si imagineaza-ti: cateva sute de mii de kilometri in care soferul nu pune mana pe volan, nu actioneaza pedale si nu apasa butoane; doar citeste ziarul si se joaca cu tableta. Iar acum deschide ochii sa vezi SUV-ul intrand in intersectie pe verde, la fix pentru a fi pulverizat de o basculanta al carei sofer e prea beat sa mai vada rosul semaforului de pe partea lui. Reality check, bitch.

 

Conceptul de masina autonoma este fals, prietene. Fals ca miorlaiala de duduie botoxata promovata drept hit la Radio Zu. Un creier electronic insarcinat sa evite un numar nelimitat de posibile dezastre, originand in enspe milioane de minti umane – indiferent de numarul de biti, nu poate simula, calcula si solutiona toate valentele neprevazutului. Mai degraba rezolva un Tetris cu un zilion de forme pentru blocuri si viteza de cadere Warp 10: macar conditiile sunt numere finite. Putem vorbi insa despre trafic autonom si despre tot mai discutatele pod-uri – momai electrice semanand cu prajitoarele de paine, avand usi similare vagoanelor de metrou. Urci, comunici destinatia si iei loc pe scaun intocmai ca intr-un tren din subteran; restul se intampla automat pentru ca pod-urile comunica intre ele. Intre timp, soferia a deja o meserie/activitate strict interzisa pe drumurile publice. Singurul loc unde o poti practica in scop recreativ sunt circuitele inchise din afara orasului. Si de rotit o sa rotesti covrigul doar dupa ce semnezi un formular potrivit caruia nimeni si nimic nu poate fi acuzat daca ti se intampla ceva.

 

Stoarce-ti buretele dintre urechi cat vrei, e singura solutie: un viitor chiar mai strict decat in Minority Report. E lumea mijloacelor de transport conectate la o imensa retea cibernetica, platforma a miliarde de decizii corecte luate si urmate instantaneu. Gen cine intra primul in intersectie. Aceeasi intersectie unde, intr-un trecut ipotetic-distopic, un sofer de basculanta beat pulveriza o masina autonoma care functionase ireprosabil in peste un milion de teste. Total inutila comparatia cu istoria reala, unde femei pe biciclete sunt strivite de masinile lui Uber. Ce zici, te coafeaza viitorul asta? Cam nasol? Atunci mars in pula mea si strange un volan in causul palmelor. Maine vor muri niste oameni aiurea-n lume, dar e normalul prezentului pe care-l consideri confortabil si distractiv. Ai doar dreptul sa te bucuri ca a mai trecut o zi in care n-a fost normalul tau.

 

Visit Us On TwitterVisit Us On FacebookVisit Us On YoutubeCheck Our Feed