Acasa » Stiri » Superoferte

Superoferte

Postat in 8 ianuarie 2011
/
Comments are off for this post

Cel mai apropiat hipermarket de casa in care locuiesc e de tot rahatul. Este atat de odios din toate punctele de vedere imaginabile – organizare, casieri, magazine conexe –, incat sper din tot sufletul ca trista ruina ce odihneste vizavi sa se transforme, intr-o buna zi, intr-un hipermarket concurent. Care sa-l ruineze, evident.

Cu doua zile inainte de Revelion, spre exemplu, nu mai avea fir de carne in galantar, cu exceptia unor fleici ce aratau de parca ar mai fi fost mancate o data; in schimb, raionul de inghetata era ticsit cu 20 de miliarde de produse de la 150 de milioane de firme. Cine pana corbului cumpara inghetata iarna, in ajun de An Nou? Nu, nu – nici macar eschimosii. Dar, daca stau sa ma gandesc mai bine, cred ca asta e marea problema a magazinelor care vand portavioane si ace de siguranta sub acelasi acoperis: au prea multe articole pentru prea putini oameni.

Pe bune, exista doar o mana de indivizi interesati de cele 754 de feluri de braduti parfumati expusi la raionul auto. Si mai putini sunt cei pregatiti sa piarda trei ore in fata interminabilului raft cu vinuri. Focusandu-te pe nevoile catorva metrosexuali si oenologi cu busola dereglata e ca si cum ai cumpara o statueta din aur pentru a sparge nuci cu ea.

Sa fie clar: connaisseur-ii nu cumpara dintr-un hangar un pic mai ingrijit decat o magazie cu marfa confiscata, ci se orienteaza spre puncte comerciale specializate, nu mai mari decat un apartament de bloc, unde patron este cel care i-a invatat sa savureze un Dunhill in toaleta liceului. Restul populatiei, in calitatea sa de majoritate covarsitoare, isi arunca ochii dupa maximum 20 de articole de uz curent, si nu da doi bani pe detalii gen “iaurtul Cutare are cu 0,00464592% mai putine lipide decat Oarecare�. Sau viceversa.

Nu crezi? Uita-te-n carucioare: n-ai sa vezi doua consecutive carand aceeasi marca de iaurt. Daca vrei, intreaba clientul de ce a ales un nume in detrimentul celuilalt; foarte probabil, vei auzi ca pe respectivul recipient a pus mai intai mana.

Ei bine, chestia asta se intampla si-n universul transportului personal…

Piata auto globala a devenit un imens hipermaket. La fel de colorat si sufocat cu “specialitati� precum cel din cartierul meu. Te imbie cu mii de produse care nu intereseaza pe nimeni. Sincer, nu m-ar mira daca maine as citi intr-un ziar ca marea criza auto s-a datorat indiferentei consumatorilor la “vrajelile� producatorilor. Nu intelege gresit: nu injur diversitatea, ci aria sa de raspandire.

Este normal ca unui nabab din Abu Dhabi sa i se ofere posibilitatea de a alege intre un Maybach 62 si un Maybach 62 Landaulet pentru ca 1) are un garaj de milioane (de euro) si 2) datorita lui 1), poseda educatia necesara intelegerii unei limuzine de lux “decapitate�. Dar aici, printre muritori, de ce mi se da sa aleg intre Marii cu alte palarii? Daca Citroen C3 este atat de sic, de ce a trebuit fabricat inca un C3, mai butucanos si cu iz de produs exclusivist (a se citi mai scump), pe nume DS3?

Daca vroiau sa ma faca atent, trebuiau sa ia acele initiale ilustre si sa le lipeasca pe capota unei mini-camionete decapotabile, cu suspensii pneumatice si bena compartimentata precum un sifonier: categoric, asta m-ar fi lasat paf. Exact ca limuzina lansata-n ’55. Asa, au cheltuit bani ce puteau fi folositi la producerea mai multor C3-uri.

La Renault aceeasi poveste, dar cu monovolume: Espace si Grand Espace. Un caz ce te determina sa crezi ca francezii au facut masina prea mica, drept urmare s-au revansat construind una c-o palma mai mare. “Monsieurs, undeva s-a strecurat un grand erreur: qulequ’un a fost un pic etourdi si a gresit dimensiunile de la voiture. E prea petite. Putain… En fin, nous avons une solution – dupa ce-l concediem pe imbecile, refacem le projet cu 20 cm si deux chaises en plus, ii zicem Grand Espace si il vindem pe bani mai multi. Vive la France!�.

Oh, da. Si, pentru ca sunt francezi, au mai comis-o o data, cu Scenic si Grand Scenic. Una peste alta, e o adevarata incantare sa vezi cum una dintre cele mai ingenioase companii din industria auto antreneaza fonduri si creiere luminate pentru a inventa normalul. Pe care apoi il ambaleaza si-l pune-n raft, deasupra unui pret, ehem, “grand�. Bien joue, musius, bien joue…

Din pacate, nu sunt singurii. Priveste in jurul tau – peisajul automobilistic e plin de exemple precum cele de mai sus. Exemple care te fac sa te simti ca in fata unui raft cu produse lactate. Stai si te uiti un sfert de ora dupa cea mai obisnuita sticla de iaurt, fiindca e din ce in ce mai rara printre zecile de asa-zis “varietati�. Iar atunci cand o gasesti, constati ca e asa cum ar trebui sa fie – plina cu un lichid 100% natural. Drept pentru care, e mai scumpa.

E o lume nebuna. Nebuna dupa shopping in hipermarket. Urmeaza raionul cu masini…

Articole similare