M-am distrat zilele astea de minune. Chiar ma intrebam, cu vreo doua-trei saptamani in urma, ce altceva ar putea sa ma “dispuna� mai bine decat protestul ridicol al bugetarilor – stii tu, ala incheiat cu Dansul Pinguinului si concertul lui C.R.B.L. –; ei bine, iata raspunsul: protestul soferilor! Care au hotarat sa boicoteze statiile de alimentare cu combustibil, pe motiv ca benzina si motorina au preturi nejustificat de mari.
Pentru mine nu e important daca au sau nu dreptate, caci, nu-i asa, exista o groaza de specialisti impartiti in taberele lui “Pro si Contra�, ce vin la TV sa suceasca problema pe toate partile. Nu – singurul aspect important in viziunea subsemnatului este modul in care s-a desfasurat actiunea de protest.
In cazul in care ai trait pe fundul unui crater de pe Luna si nu stii nimic despre asta, voi rezuma totul intr-o singura propozitie: cei care au acceptat sa dea cu tifla companiilor petroliere au refuzat sa patrunda in benzinarii vreme de trei zile. Atat. OK, a mai existat o mana de oameni, de o “inteligenta� nemaintalnita, care au decis sa-si bata joc de angajatii statiilor (fie prin plata cu maruntis a catorva litri de combustibil, fie prin umplerea rezervorului cu maximum 0,2 litri de aur negru); ii pun si pe acestia la socoteala, desi trebuie sa ai capul adanc infipt in rect pentru a gandi ca omul ce sta 12 ore in spatele unei tejghele pentru 1.000-1.500 de RON pe luna ar avea vreun amestec in aceasta conspiratie.
Una peste alta, “Operatiunea Seceta� a provocat, zice-se, o paguba de cateva milioane de euro – suficient ca restaurantele producatorilor de titei sa puna pe mese (vreme tot de trei zile, evident) doar 15 servetele in loc de 16. O adevarata tragedie, ce mai. Dar ce s-ar fi intamplat, oare, daca TOTI soferii ar fi intrat in “hora�? Pe cat de greu de imaginat, pe-atat de inutil efortul: la o adica, o multime dintre ei – taximetristi, curieri, RATB-isti ori “tiristi� – isi castiga painea din… sucitul unui covrig. In concluzie, actiunea de linsare a finantelor petrolistilor a fost transformata intr-o bataie cu perne de lipsa unei solidaritati totale in tabara protestatarilor.
Si totusi – lucrurile ar fi stat altfel, daca indivizii care si-au PERMIS sa lase masinile acasa vreme de trei zile ar fi hotarat sa le lase acasa vreme de o luna. Sau doua.
Nu avem cea mai buna retea de transport in comun si nici nu suntem cel mai civilizat popor de pe planeta; dimpotriva, in cele mai multe dintre cazuri, calatoriile cu tramvaiul, autobuzul ori metroul au ceva din savoarea transferului vitelor dintr-un grajd in altul: buluceala maxima si miasme greu de suportat. Daca vrei insa sa-ti impui punctul de vedere, trebuie sa faci si sacrificii.
Nu-ti mai pune fundul in masina pentru 100 de metri pana la prima alimentara, ci mergi pe jos. Nu te mai chinui sa incalzesti masina in fiecare dimineata, daca poti ajunge la lucru folosind serviciile RATB. Timp de o luna, vei economisi si bani, si timp (fara atatea masini pe strazi, traficul va fi mai relaxat). Iar daca demersul tau tot nu se va solda cu o diminuare a preturilor in benzinarii, sa fii convins ca, macar, i-ai pus pe ganduri. Intr-un final, dupa cateva lovituri ca aceasta, ceva va ceda. Vorba ceea – nici un pom nu cade de la prima atingere de topor.
Da, in teorie totul suna bine. Tocmai de-asta, daca esti constient de caracterul acestei natii, vei face ca mine: iti vei baga picioarele in el de protest si vei alimenta atunci va fi nevoie, in zi de boicot sau nu. N-are de ce sa-ti fie rusine: nu e ca si cum ai fi fost filmat dansand “Pinguinul�…
