Ehe, ce s-au mai schimbat vremurile. Acum vreo 90 de ani, cea dintai “stampila� cu logo-ul trifoiului cu patru foi stralucea pe caroseria silfidica a unui bolid Alfa Romeo RL, cu putine timp inainte ca Ugo Sivocci sa-l piloteze spre o victorie de rasunet la Targa Florio.
A fost, fara indoiala, una dintre acele curse infernale, la capatul careia oamenii, spoiti ca niste cosari, zambeau fericiti ca inca sunt in viata, scuipand cand si cand proiectile de praf, insecte si saliva.
Azi, lumea motorsportului e mult mai putin agitata. Iar norocul a fost inlocuit de calcule precise si sisteme de siguranta aproape infailibile. In schimb, in plan comercial, e nevoie de ceva bafta. Mai ales cand esti un brand italian care incearca sa se reinventeze.
Se spune ca nu te poti considera un pasionat al industriei auto pana cand nu ai condus o Alfa Romeo, insa nu e mai putin adevarat ca, in istoria recenta, modelele sale au facut destul de putine pentru a-ti cadea cu tronc. Erau precum gazelele intalnite prin savana de terase dorobantiere: frumoase de pica si pline de carisma, dar mai capricioase ca o contesa si degraba dornice sa te lase cu fundul in balta atunci cand le pui la “munca�.
In ultimii ani insa, lucrurile s-au mai schimbat. Nu in totalitate, dar suficient cat sa dai macar o raita pe site-ul marcii milaneze inainte sa te hotarasti daca vrei BMW-ul ala gri sau nu. 159 e o masina misto. MiTo e o tanara talentata, speram sa nu moara speranta. Iar Giulietta Quadifoglio Verde… ei bine, hai sa o cunoastem mai indeaproape.
Incep cu ce e evident: arata de-ti vine s-o pupi pe calandru. Iar in culoarea asta rosie ca focul si cu jantele sport inspicate, ii va determina si pe altii sa-i ofere o catusi de infima mostra de afectiune. Pentru ca tacamul sa fie complet, are in sfarsit un nume, nu o cifra oarecare. Si ce nume: Giulietta. Nu numai ca face trimitere la un stramos care, la randu-i, dovedeste o stralucire nemuritoare, dar titulatura asta aproape ca-ti face pofta sa-i dedici o serenada.
Nu stii exact ce sa admiri mai intai – capota precum ciocul unui soim, posteriorul de J-Lo a clasei compacte sau linia laterala a geamurilor, ce urmareste plafonul incordat inainte sa se termine cu o clanta bine disimulata –, dar ti-e clar de la inceput ca trebuie sa te hotarasti repede. Nu de alta, dar o masina care arata atat de bine trebuie sa fie si foarte rapida. Si chiar este.
Cu alte cuvinte, sunt mari sanse ca Giulietta 1750 TBi sa treaca prea repede pe langa tine pentru a ajunge sa o studiezi. In schimb, daca esti de partea cealalta a baricadei…
||||
Pune mana pe clanta cromata a usii din stanga, trage-o usurel si descopera habitaclul cu scaune sport din piele (cusaturile rosii si logo-ul Alfa gofrat pe tetiere arata bestial), din perspectiva carora ajungi sa admiri volanul multifunctional si consola centrala plina de butoane rotunde. Unele arata bine, precum cele de control ale climatizarii, insa, per ansamblu, nu se poate spune ca e cel mai cool bord pe care l-am vazut vreodata. In plus, ergonomia e cam de mantuiala, iar calitatea unor plastice nu se afla la nivelul asteptat.
OK, macar instrumentarul are obligatoriul iz sportiv, iar maciulia schimbatorului de viteze te invita la fapte de vitejie. Cu siguranta, de data asta, Alfa nu a uitat sa injecteze ceva rationament in acest trup de vis cu inima neinfricata, nu? Ba da…
Problemele, mai mari sau mai mici, apar inca dinainte de a roti cheia in contact. Si continua sa rasara dupa. Intr-o prima faza, ar fi pozitia la volan, care, oricat de mult te-ai foi, nu este una pe deplin satisfacatoare (principala vinovata este pedala de ambreiaj, care este montata prea sus).
Intr-un final, gasesti o asezare cat de cat potrivita pentru exploatarea celor 235 CP ai motorului turbo de 1,8 litri (pardon, 1.750 cmc), dar atunci constati ca, in spatele tau, nu mai poate sta nimeni. Nimeni cu picioare, carevasazica: spatiul pentru genunchi este absolut meschin, iar daca suntem aici trebuie sa-l sanctionam si pe cel de la nivelul capului (deh, nu poti avea alura de coupe fara ceva sacrificii).
Ca atare, ajungi sa te-mpaci cu gandul ca Giulietta te vrea numai pentru ea si… o inviti la “dansâ€?. Ei bine, iti trebuie doar vreo 2-3 “pasiâ€? ca sa-ti dai seama ca urmeaza cateva minute de neuitat…
||||
Fara alte introduceri, hot-hatch-ul milanez are un motor superb. Am mai spus-o si cu alta ocazie, cand am testat modelul 159 TBi (unde dezvolta “doar� 200 CP): acest cord de metal cu 16 valve merita laude ori de cate ori auzi vorbindu-se despre el. Puternic si foarte elastic, este delicios in exploatare precum cea mai cremoasa inghetata italiana, savurata sub soarele unui mijloc de iunie.
Gratie celor 340 Nm produsi la doar 2.000 rpm si a unei curbe de cuplu plata precum Baraganul, unitatea de fix 1.742 cmc permite atingerea “sutei�, cu start de pe loc, in doar 6,8 secunde, Giulietta Quadrifoglio Verde plasandu-se, din acest punct de vedere, undeva intre Audi A3 2.0 TFSI si Audi S3. Mai pe romaneste, este un hot-hatch premium in adevaratul sens al cuvantului.
Orice ai vrea sa faci pe sosea, spiritul masinii este alaturi de tine si-ti sustine cauza, iar fizicul bine antrenat da impresia ca poate tine hangul pana la finalul horei (impresioneaza in mod deosebit suspensiile sport, care, in schimbul rigiditatii extreme in modul “dynamic�, ofera o buna stabilitate pe viraje si un ruliu redus); din pacate insa, sunt cateva mici aspecte care “reusesc� sa strice distractia.
Reluand metafora dansului expusa anterior, Giulietta este genul de domnisoara imposibil de ignorat cand orchestra canta salsa, dar, care, dupa alte 2-3 miscari, te determina sa numeri secundele pana la terminarea melodiei.
Italianca se misca frumos, nimic de zis, dar, la intervale regulate, “te calca pe bombeuri� ba cu directia destul de imprecisa (si cam fara feedback), ba cu, timoneria transmisiei, nedemna de un hot-hatch pur-sange. Pacat, pentru ca, in tot restul timpului, nu-ti doresti altceva decat sa cresti ritmul si sa arati celor din jur ce cuplu minunat sunteti…
||||
Dar, in fine, astfel poti defini masina italiana in general si produsele Alfa Romeo in special: sunt perfecte tocmai prin simplul fapt ca… nu sunt perfecte. Fanii “macaronarelor� obisnuiesc sa spuna ca au personalitate; ceilalti ar prefera sa-si taie o mana sau un picior decat sa dea bani pe asemenea toane. Iar in cazul Giuliettei Quadrifoglio Verde, putem vorbi despre ambele membre: compacta are un pret de 29.000 de euro cu TVA.
Desigur, cu o asemenea suma, poti achizitiona un Renault Megane RS (mai reusit din toate punctele de vedere tehnico-dinamice) si-ti mai raman bani pentru o sesiune de pilotaj in trecatoarea Stelvio; pe de alta parte, cand vei termina “alergatura�, iti vei fi dorit sa mergi acasa la volanul masinii din “Cizma�.
In defintiv, pana si mintea, cu ale ei deprinderi rationale, se afla ancorata undeva intre trup si suflet…
